REPORTER ÎN PIAȚĂ Vasile din Mâlosu

S-a sculat cu noaptea-n cap, și-a tras pantalonii peste izmene și cămașa și celelalte haine, și-a luat în picioare cizmele de cauciuc, pe care nu le-a mai curățat de noroi, că aseară a venit tîrziu din cîmp, a făcut, larg, semnul crucii și a ieșit pe ușă încetișor, încetișor, temîndu-se să nu-și trezească nevasta și pe cei patru copii care, la ora aceea, dormeau duși. În spatele casei, în partea dreaptă a cotețului cu orătănii, a deschis o ușiță și a scos, de acolo, două găini dolofane care au început a cîrîi de spaimă, dar le-a băgat repede în traista mare și a întins pasul spre stația din fața școlii, că mașina va pleca pe la cinci. De bani făcuse rost cu o zi înainte, de la Iorgu, cumnată-su, ți-i dau înapoi cînd vin de la tîrg, așa i-a promis, și iată-l acum, în autobuz, cu gîndul că va lua cîteva sute de mii și va duce acasă și caiete pentru băieți, că toți îs elevi, și ceva „seleamuri”, două pîini negre, mari, și ceva bani…

De la el, din sat, adică din Mîlosu, comuna Lipova, și pînă la Bacău, e ceva drum. După vreo două ore, Vasile din Mîlosu a ajuns la Bacău, a iuțit pașii spre piață, dar cînd a ajuns aici, în piața mare, un gardian, sau așa ceva, că era îmbrăcat în uniformă de polițai, i-a zis că să plece în piața Nord, că aici, adică în piața mare, nu-i voie să se vîndă păsări vii. Cineva l-a îndreptat spre piața aceea, nord, adică, a ajuns în cele din urmă și imediat i-au și ieșit în întîmpinare doi oameni, adică un om și o femeie, bruneți. Cu cît dai găina, omule? Cu 200, a zis el. Da’, dacă trebuie, „negociem”. Ăsta era cuvîntul pe care-l învățase de la fecioru-su mai mare, adică ne tocmim. Bărbatul ia găina în mîini, o pipăie, îi sulfă în fund, uite-al dracului, gîndește Vasile, ăsta se pricepe la găini, nu face mai mult de o sută, zice, Vasile zîmbește, așa s-o crezi dumneata, pînă le dă pe-amîndouă cu 370 de mii, cei doi știu ce înseamnă o găină adevărată, Vasile ia banii și pleacă…Spre seară ajunge acasă la el, la Mîlosu, și în seara aceea toată lumea s-a culcat fericită. (Eugen Verman)