Rictus cu ciocolată

Neuronul municipal

Val MĂNESCU

Dintr-un film de Spielberg am reținut o replică rostită de un extraterestru aterizat cu gînduri mai puțin cușere; mai exact – decis să înfăptuiască un act istoric în Univers, și anume – dispariția scumpei și preafrumoasei noastre planete, a treia de la soare încoace. înainte de a spulbera cu laserul un hominid care mînca ciocolată și se clătea cu whisky, din biodifuzorul cu limba roz al E.T.-ului s-au putut auzi următoarele cuvinte: „Am remarcat că aici sînt mulți paraziți. Unde mă uit, văd creaturi nedezvoltate, inferioare, imbecili, lepădături fără conștiință, stupid de ridicole, convinse că sînt ființe superioare, care se agită pentru viața lor scurtă și lipsită de rost”. Tocmai de aceea, hidosul personaj urma să-și treacă pe răbojul victimelor sale Pămîntul, să-l pulverizeze în spațiul cosmic, deși era înnebunit după produsul alimentar căcăniu, dar dulce, cu o mare valoare calorică ( 5 400 cal/kg) făcut din pulbere de cacao, zahăr și alte ingrediente. Ciocolata îl făcea fericit.

Copiilor le plac luminițele și ciocolata. E bună ciocolata! Ovidiu Genaru scria, cu douăzeci de ani în urmă, că odată extrași dinții cu care ai putea mușca, fără dureri, fără carii, se poate mesteca liniștit ciocolata. Ciocolata, ca orice aliment full de calorii, trebuie consumată cu măsură, altfel ți se face greață, adică scîrbă, și nici nu mai poți dormi.
Au fost sărbătorile, cu Crăciunul și Anul Nou, ocazii în care ciocolata a plutit pe rîurile cu lapte și miere ale scumpei noastre patrii. Odată cu toate bunătățile astea, orașul s-a îmbrăcat în haine de sărbătoare. Dacă nu avea haine noi, le scotea pe alea vechi de prin lăzi, la aerisit, ca să nu pută prea tare a naftalină, le-ar fi tras un damf de odicolon ieftin și… țup cu ele pe stîlpi! Numai chiorul nu vedea că ghirlandele cu becuri colorate erau tot alea de anul trecut, puse ca să fie puse în aceleași locuri, ca-n octombrie. Uraaa! Vin din nou Zilelele Bacăului, hai Ioane la o bere, că tre’ să bage ăștia și manele de care ne place !
În decembrie, centrul orașului meu iubit, de fapt întreg orașul meu iubit, ar fi trebuit să se îmbrace în haine de sărbătoare. Da’ poate că Primăria n-a avut bani să cumpere haine noi. Are și scuze: inundații, probleme sociale etc. Așa că a îmbrăcat orașul în hainele vechi. Foarte vechi!

…Dar, ia uite, brazii din intersecții și bradul cel mare din fața Prefecturii. Cîteva cutii de carton și cinci șiruri de beteală. Aud că s-au băgat două-trei miliarde. Miliarde de penibil, derizoriu, spoială și cinism. Mă uit la bradul calic flancat de două caricaturi scheletice din sîrme cu becuri și mă întreb care neuron municipal a conceput acest minunat de penibil spectacol stradal. Și văd amatorism, degete în nas, pantofi bot de rață, scărpinat în fund, gîrîituri, scuipat, celulare dernier cri, mahala. Se pare că nimeni nu mai știe că un petec curat face impresie mai bună decît niște haine murdare.
Astea pe care municipiul noastru le-a etalat în decembrie trecut și pe care le putem vedea și în ianuarie nou-venit sînt cele mai mizerabile, cele mai sărăcăcioase, cele mai impertinent de lipsite de bun gust ornamente de care-au avut parte vreodată băcăuanii.

Mai apare și Tatulici în ancheta publică „10 pentru România” ca să ne sature de ciocolată, să ne scîrbească de fericire, și invitatul ia cuvîntul: „Eu am responsabilitate, sînt persoană publică, dar eu și familia mea e totul. Sînt bun manager, pup locul din care curge sînge din rănile lui Cristos, de la rana aia făcută de soldat cu sulița, sînt idolul tinerilor, că asta sînt, viața mea nu-mi mai aparține numai mie, pentru că nu am voie să deraiez de la ceea ce spun, nimeni nu poate fi în locul meu ca om de afaceri și nici ca om politic, fac bani din orice. Lasă-mă acuma în junglă și fac bani. Vînd oase la lei și banane la maimuțe și tot fac bani. Mi-a dat Dumnezeu harul ăsta. Am venit cu pantofi noi, că nu-s prost, știam că emisiunea asta n-are masă și se vede.”
Gigi Becali e, alături de Florin Salam, Oana Zăvoranu și Copilul de Aur, în topul celor zece personalități ale României desemnate de către opinia publică drept reprezentative pentru imaginea poporului meu. Modele umane pentru majoritatea conaționalilor mei.

Bacăul este imaginea perfectă a țării mele. Îmi vine să plîng, să urlu, dar și să rîd. Dar, pentru că mă simt român, pentru că mă simt european, pentru că mi-e drag orașul meu, concentrez totul într-un rictus cu ciocolată.nțe superioare, care se agită pentru viața lor scurtă și lipsită de rost”. Tocmai de aceea, hidosu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!