Românii țintă

Ștefan RADU

Vrei, nu vrei, ajungi „consumator” de clipuri publicitare! Filmele sau emisiunile informative au ajuns să se difuzeze… în pauzele dintre „calupuri”. Mai nou, conform dispozițiilor legale, aceste publicități sînt difuzate cam în același interval orar pe toate televiziunile. Chiar dacă vrei să te sustragi de la astfel de momente „memorabile” zapînd, nu ai vreo șansă reală. Eventual – ca să scapi de Dorel și de alți imbecili – profiți de oportunitate și faci un duș pentru a scăpa de mizeria cotidiană…
Nu contest importanța advertisingului (conform DEX-ului, „acțiunea de a atrage atenția persoanelor prin intermediul reclamelor”…) și nici a bugetelor babane destinate manipulării gusturilor și intereselor consumatorilor. Piața e liberă și fiecare dintre noi poate alege să fie păcălit cît mai frumos. însă unul dintre principiile publicității spune că un spot indică atît calitățile produsului (oricît de puține ar fi ele…), cît și „segmentul țintă” dispus să achiziționeze serviciul sau obiectul mult lăudat. în asemenea condiții, rămîn stupefiat de ceea ce văd pe micile ecrane. De exemplu, nu-mi voi dori vreodată să fiu posesorul unui card de credit destinat hoților de cîini și infractorilor care păcălesc autoritățile. De asemenea, mă întreb de ce și-ar dori cineva să bea o băutură promovată de niște imbecili alcoolici care dau măsura mitocăniei lor într-un spital, la patul unui muribund?! Dacă nu ești atent la aceste publicități, poți fi pus în situații neplăcute. Ajungi să se strige după tine, pe stradă, cu apelative de genul „ciupalacule!” (sau cum Dumnezeu zice un actor cunoscut…) doar pentru că ai fost grijuliu și ți-ai asigurat mașina la timp… Ca să-ți stingi amarul, poți apela, inconștient, la o băutură răcoritoare promovată de o familie cu niște copii obraznici și cam imbecili…
Exemplele ar fi nenumărate. Campania pentru pensiile facultative a fost o adevărată mană cerească pentru creatorii de publicitate aflați în pană de imaginație, obsedați de simboluri vulgare sau de-a dreptul mitocănești. Limbajul – de multe ori – suburban, care compromite chiar și argoul din periferie, dă dimensiunea exactă a lipsei de cultură generală și de școală a acestor „creatori” de minciuni comerciale. Dincolo de lipsa de calitate a producțiilor de advertising descoperi, foarte ușor, și o nuanță jignitoare la adresa consumatorilor români (definiți drept ținte). Nu poți să-i faci infractori sau bețivi leneși pe cei care, altfel, chiar ar dori produsul respectiv. Nu poți să mizezi public pe prostia celor care îți vîră bani în buzunare, chiar dacă nu te adresezi doar elitelor culturale. La urma urmei, cumpărătorul, producătorul, comerciantul și creatorul de publicitate sînt parteneri de nedespărțit într-o afacere comună. Toată lumea trebuie să cîștige și – mai ales! – să fie respectată. Nu pot să-mi imaginez că o bancă de mare tradiție în România umblă disperată după clienți infractori. Și nici nu accept că un producător de „finețuri” alcoolice a ajuns la mîna unor troglodiți… Dacă este așa, viitorul chiar nu sună bine…mbajul – de multe ori – suburban, care compromite chiar și argoul din periferie, dă di

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!