„romi 1” (Foto: Elena ȚINTARU) – Georgiana Cozma este pasionată de istorie, desen și sport

Doi copii romi, mîndria etniei

• sînt elevi la un liceu de prestigiu din Onești și au reușit să facă progrese remarcabile la învățătură n unul este dintr-o familie de romi seminomazi, care și-a pierdut casa la inundațiile din vara anului trecut n celălalt a fost abandonat de tată la naștere și este crescut de mic de bunici, pensionari cu venituri foarte modeste n amîndoi visează la un calculator și să ajungă la Facultatea de limba romani

Doi copii din familii de romi au reușit să se ridice deasupra condiției extrem de modeste în care s-au născut și trăiesc. Ambiția și tenacitatea i-au adus pe fiecare dintre ei printre elevii celui mai prestigios liceu din Onești, renumit în județ. Unul provine dintr-o familie de romi seminomazi din Gura Văii, grav afectată de inundațiile din vara anului 2005. Celălalt este crescut de mic de bunicii din Onești, oameni bătrîni, cu venituri foarte mici.
în iulie anul trecut, cînd am fost acasă la el, la Gura Văii, familia lui Mihai Mureș, acum elev în clasa a XI-a B filologie la Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” din Onești, locuia într-o șandrama. O magherniță de doar cîțiva metri pătrați, construită din scînduri și acoperită cu nailoane, peste care fuseseră puse preșuri. Coșmelia adăpostea opt suflete. în prima cameră, cu lut pe jos și mobilată cu două paturi și o masă, dormeau Mureș Stănescu, tatăl, soția lui, Virginia Mihai Stănescu, și cinci dintre cei șase copii ai lor. Alături, o încăpere mult mai mică îi era rezervată intelectualului familiei. Mureș Mihai, în vîrstă de 17 ani, este mîndria soților Stănescu, dar și a întregii comunități de romi seminomazi din Gura Văii. Din cei peste 2.000 de romi căldărari de aici, este singurul care a ajuns la liceu. Și continuă să fie un unicat, el nerenunțînd la studii, deși a trecut prin momente extrem de dificile aproape în fiecare zi de școală.

Inundațiile i-au luat casa

Inundațiile care s-au abătut în vara anului 2005 asupra acestei comunități de romi au afectat grav și familia lui Mureș. Din casa lor a mai rămas doar fundația. „Jumătate de an am stat în casă, cu pereți din carton. Se simțea umezeală și miros. Acolo am învățat. Apoi ne-am mutat în acest bordei. La mine nu plouă, dar unde stau părinții și ceilalți frați, apa trece prin acoperiș”, ne spunea, în vară, Mureș. „Toți stăm la un loc, dar el doarme separat, pentru că-i mare. Lui i-am făcut o vilă”, glumea mama. Pe un ton grav, băiatul a dojenit-o că nu vorbește corect. Rușinată, mama lui, în vîrstă de 35 de ani, s-a scuzat față de noi că nu are nici o clasă. „M-am căsătorit la 12 ani și jumate. Nu știu nimic, nici să scriu și nici să citesc. Bărbatu’ meu are patru clase, dar ar fi vrut să facă mai multă școală și nu l-o lasat taică-su. De asta vrea ca băieții lui să învețe. Și eu vreau să facă carte”, a spus, hotărîtă, Virginia Mihai Stănescu.

Pe jos, prin zăpadă, 10 kilometri pînă la școală

întreaga familie se întreține din vînzarea fierului vechi, pe care îl adună din diverse locuri. Așa că sînt zile cînd nu au un leu în casă. Acest lucru este resimțit mai ales de Mureș. „în timpul școlii fac naveta cu autobuzul, la Onești. Biletul dus-întors mă costă 40.000 lei. S-a întîmplat, însă, că tata nu a avut bani deloc ca să-mi dea pentru bilet și atunci a vorbit cu șoferul, să mă ia pe datorie, sau am mers pe jos. Și iarna am plecat spre casă tot așa, de multe ori. Fac 10 kilometri pînă acasă”, a povestit, în vară, Mureș. Cînd trebuia să-și facă lecțiile, însă, era un calvar. „După inundații, ne-am înghesuit toți într-o cameră. Trebuia să mă concentrez foarte tare, pentru a nu auzi gălăgia din jur. Mi-a fost foarte greu”, își aduce aminte băiatul. Pentru a-l ajuta, tatăl a mers la vremea respectivă la conducerea liceului, la care a insistat să-i găsească băiatului un loc într-un cămin. Conducerea școlii l-a ajutat și el a fost cazat la un alt liceu, colegiul la care este elev neavînd cămin. „Am stat acolo trei săptămîni. A fost foarte bine. Era liniște, aveam program obligatoriu de studiu, făceam și baie mereu. Dar n-am mai putut sta, pentru că nu aveam asigurată masa. Cheltuiam foarte mulți bani cu mîncarea și a trebuit să renunț. Am revenit la navetă”, zice, cu regret în glas, Mureș. Acum, însă, locuiește în condiții mult mai civilizate. Familia lui s-a mutat în satul Rădeana, comuna Ștefan cel Mare, unde și-a luat o casă cu chirie. „Avem trei camere. Acum am camera mea. Stăm mai bine. Dar o să ne facem și noi casa noastră”, o spune cu mîndrie Mureș Mihai. în fiecare dimineață se trezește devreme, pentru a nu scăpa microbuzul. Tatăl lui îi dă 3 sau 4 lei noi, bani de buzunar, din care plătește transportul 2 lei. Din ce-i rămîne, își cumpără de mîncare. Nu-i deloc mult, dar se mulțumește și cu atît.

Nu-și cunoaște tatăl

Un copil cu foarte mult bun simț și modestie este și Georgiana Alina Cozma. Este elevă în clasa a X-a A filologie-limbi moderne din același liceu. Nu-și cunoaște tatăl. I-a dat fetei numele lui, dar nu a venit niciodată să o vadă ori să se intereseze de soarta ei. Din cînd în cînd îi trimite doar pensia alimentară de 50 lei (500.000 lei vechi). „Tatăl meu m-a abandonat de cînd m-am născut. De mică, m-au crescut bunicii dinspre mamă. Este profesoară de limba romani, în sat la ea. A făcut liceul de chimie. Inițial, și eu am vrut să merg la același liceu. Am zis că îmi va fi mai ușor acolo. Dar ea, care a lucrat multă vreme pe Platforma de la Borzești și știe cît de greu i-a fost, s-a opus categoric să urmez liceul de chimie. A trebuit să țin cont de dorința ei, astfel că m-am înscris la «Dimitrie Cantemir». Mă întrețin bunicii, din pensia lor, care, la un loc, nu depășește cinci milioane de lei vechi. Mama este recăsătorită în sat la ea. Mai am doi frați, mai mici. Mama vine pe la mine cînd poate și îmi mai aduce cîte ceva, inclusiv pensia alimentară, dacă o primește de la tata”, povestește Georgiana.

Au medii onorabile

Deși nu au o copilărie lipsită de griji, cei doi învață destul de bine, chiar mai bine decît mulți copii care trăiesc în puf. „Mureș a terminat clasa a X-a cu media 7,65. Este o medie onorabilă. S-a menținut la un nivel mediu, ceea ce la liceul nostru nu-i ușor. Mai ales că el a venit la noi cu niște goluri în cunoștințe. A fost adus și el, și un altul pe locuri rezervate copiilor romi, și nu prin concurs, în cadrul unui program de școlarizare a lor. Avea cu un punct mai jos decît media de admitere. La începerea liceului, decalajul dintre cunoștințele lui și ale colegilor de clasă, care au învățat în Onești, era foarte mare. E surprinzător că nu a abandonat școala, deoarece primul impact este acesta. A trebuit să se confrunte cu ceilalți elevi, mai ales că e un liceu de nivel înalt. Apoi, aici mulți copii sînt din familii înstărite, încît e firesc ca el să se simtă frustrat, deși colegii lui nu fac caz de situația lor materială. Este ambițios, dar are și un tată perseverent. A venit de mai multe ori la școală. Despre fată pot să spun că o consider o persoană inteligentă, cu bun simț și doritoare să progreseze. De altfel, se și văd rezultatele. S-a autodepășit. La ultima lucrare de control la limba și literatura română mi-a făcut surpriza să fie în jumătatea superioară a clasei”, a declarat, încîntată, Emilia Boghiu, directorul Colegiului Național „Dimitrie Cantemir”.

Amîndoi visează la un calculator

Visul lor de perspectivă este să urmeze Facultatea de limba romani. Pentru moment, însă, își doresc cu ardoare să aibă un calculator și să fie conectați la Internet. Și unul și celălalt vor să învețe să lucreze pe calculator, să obțină permisul ECDL (European Computer Driving Licence). Acest Permis European de Conducere a Computerului se obține în urma unor cursuri și a susținerii unor examene. Cursurile costă în jur de 800 lei (8 milioane lei vechi), sumă pe care nici unul dintre ei nu și-o poate permite. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!