Să trăiți bine, domnule Scripăț!

Claudiu TĂNĂSESCU

Constantin Scripăț, fost prefect, subpefect, viceprimar, candidat PDL la Consiliul Județean și, de miercuri, fost consilier local la municipiul Bacău a fost prins călare pe butoiul cu miere. Familia lui, nevasta și odrasla „au prins” pe SEAP un contract cu CET, firmă în subordinea Consiliului Local, adică locul de muncă al lui nea Costică. A fost a doua oară, cu aceași firmă, în care Scripăț a fost prins cu ocaua mică. Cazul a fost semnalat de Ziarul de Bacău, iar războinicul cu ruletă de măsurat gropi din asfaltul vâlcean a amenințat, a promis o luptă până la ultima suflare. A tunat că a fost prefect și știe legea, că nu este vorba de nicio incompatibilitate. Asta, marți! Că miercuri și-a dat demisia recunoscând că a greșit și trebuie să plătească!

De acord, stimabile domn! Dar mă întreb, cât timp ați fost prefect, câte alte trăznăi nu ați făcut și câți oameni sau instituții au avut de suferit tocmai pentru că dumneavoastră ați înțeles legea în spirit personal? Îmi vine în minte episodul prin care ați contestat o hotărâre care stătea la baza unor investiții în oraș cu fonduri europene și când era cât pe ce să rămânem fără bani dintr-un orgoliu personal.

Și nu pot uita gargara pe care ați făcut-o când în Bacău a explodat un bloc, iar prefectul, care trebuia să îi apere pe oameni, s-a transformat, printre dărămâturi, în purtătorul de cuvânt al E.On. La fel îmi aduc aminte de cum a susținut cu trup și suflet afacerile de familie ale răposatului Dumitru Sechelariu, trădând în campania electorală chiar partidul pe care îl reprezenta. Ca reprezentant al Guvernului în teritoriu v-a plăcut să faceți cumpărături de la hypermarket sau să vă deplasați la moșia de la Zăpodia cu mașina instituției. Ați ajuns subprefect și prefect în timp ce vă relaxați cu burta la soare, pe șezlong în Creta, cu un simplu telefon unde trebuia, în timp ce alții stăteau până la brâu în nămolul de la Săucești.

Constantin Scripăț este un oportunist. A știut întotdeauna unde să se plaseze pentru a-i fi bine, indiferent de cine s-a lipit. Nu a avut însă dinți puternici de ros și osul i-a alunecat mereu printre labe, după ce a reușit să îi dea câteva limbuțe. Mai mult ca sigur va ajunge în curtea Mișcării Populare, pentru că mereu se va găsi cineva care să îl ia de nou. Românul are niște vorbe de duh valabile în orice situație: „Dacă o speli este ca nouă” și „Prost, dar prostul nostru”! Așa că bronzare plăcut la Zăpodia, domnule Scripăț, și să trăiți bine!