Salarii cu debit mare

Ovidiu PAULIUC

Primarul municipiului Bacău cîștigă mai puțin decît directorii regiilor sau societăților comerciale aflate în subordinea Primariei. Cu toate acestea, primarul n-ar avea de că fie invidios, din moment ce este mult mai bogat decît ei și nici nu se află în competiție, din acest punct de vedere, pe bani publici. Și ca o paranteză, apropo de bogăție, primarul Bacăului a fost omis dintr-un top publicat recent într-un ziar serios, unde erau prezentați edilii bogați ai marilor orașe, top în care primarul ar fi putut fi pe podiumul de premiere. Dar, iată că salariile amintite, sau cel puțin unul dintre ele, a început să îl intrige, să i se pară prea mare, dar nu față de al său, ci în raport cu rezultatul muncii plătite cu acei bani. Este vorba despre salariul directorului Regiei de Gospodărie Comunală, care încasează 85 de milioane de lei lunar. Stavarache spune că serviciile oferite băcăuanilor de către RAGC nu ar justifica atîta bănet. în cazul directorului CET, Stavarache nu are nici un reproș care să pună în pericol salariul de 40 de milioane al acestuia, chiar dacă avariile și pierderile sînt la ordinea zilei, iar apa caldă costă la robinet dublu decît costă pe hîrtie.

într-adevăr, problema care ar trebui pusă cu adevărat nu este cuantumul salariilor directorilor, ci dacă acestea reflectă într-adevăr activitatea depusă de aceștia. Dacă eficiența managementului acestora lasă de dorit sau este inexistentă, atunci aceștia merită lefuri mici. Dar dacă rezultatele economico-financiare sînt extraordinar de bune, atunci de ce nu ar putea avea aceștia salarii mai mari? Nu e cazul, acum, la Bacău, să se pună aceasta problemă, dar, în principiu, ar fi corect să se țină cont de ea. Stavarache are dreptate și cînd spune că în stabilirea lefurilor directorilor din subordinea Primăriei trebuie ținut cont de contractul de performanță. Evident, unul dintre principalele elemente ale creșterii eficienței managerilor, și numai a lor, este stimularea acestora. Or, plafonarea veniturilor directorilor, indiferent de cît de bune ar putea fi rezultatele acestora, nu este deloc o idee liberală, chiar dacă, din nou trebuie spus, acum, la Bacău, nu se poate pune încă problema unor rezultate care să justifice într-adevăr salarii mai mari pentru directorii în discuție. Mai ales cînd îți sare în ochi că leafa directorului a crescut cu 35%, în timp ce media majorărilor pentru cei din subordinea sa a fost de doar 4,6%.

Revenind la salariul directorului RAGC, este interesant că aleșii locali au sărit să îl înfiereze abia acum, la aproape doi ani după ce s-au instalat să ne reprezinte interesele, și la mulți alți ani de cînd salariul curge liniștit, cu debit mare. Și cum nu ar interesant, cînd aleșii par să își fi dat seama abia acum că apa e neagră sau că sînt pierderi pe rețele. La ședința de Consiliu Local de ieri, una mai animată ca oricînd tocmai din pricina raportului salariu-calitatea serviciilor, chiar și Stavarache a invocat faptul că are un salariu de patru ori mai mic decît directorul RAGC, în condițiile în care amîndoi au responsabilități. Oarecum de așteptat, decizia de a mai spori salariul de 85 de milioane de lei a fost amînată, pînă cînd directorul nu va veni o soluție măcar pentru scăderea apei negre din facturi. în cazul lui Stavarache însă, acesta nu a candidat la Primărie ca să ia leafă mare, ci ca să se pună în slujba băcăuanilor. Mai ales că singurul său criteriu de performanță sînt promisiunile făcute în campania electorală. Iar promisiunile aleșilor pot fi ușor încălcate, fără ca cineva să le taie din salariu.iar și Stavarache a invocat faptul că are un salariu de patru ori mai mic decît director

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!