„sapa1” – Preotul apicultor spune că acum are dotarea producătorilor concurenți din Europa și face oricînd față cerințelor pieței occidentale

„sapa2” – La vară, tot depozitul de rame cumpărate cu fonduri nerambursabile va fi plin cu miere de albine

întreprinzător Sapard în sutană

Preotul din satul Ciucani, din comuna Răcăciuni, are toate șansele să devină primul slujitor al Domnului care a accesat un program cu fonduri neranbursabile prin Sapard. Iulian Pascaru este parohul bisericii catolice din satul Ciucani, comuna Răcăciuni, și în cursul anului trecut a accesat un program Sapard în valoare de 50.000 de euro pentru înființarea unei stupine de albine în satul în care are parohie. Cazul preotului din comuna Răcăciuni este unicat în zona Moldovei și atrage atenția în primul rînd prin faptul că într-unul din cele mai sărace și înapoiate sate din județ, o minte întreprinzătoare s-a gîndit să pună pe roți o afacere. Preotul vrea ca prin exemplul personal să le demonstreze enoriașilor că și la Ciucani se poate face o afacere, așa încît tinerii apți de muncă să nu mai ia drumul străinătății. El spune că, de cînd cu integrarea, tăranii au posibilitatea să pună pe picioare microafaceri și să mai creeze și ceva locuri de muncă pentru cei din comunitate.

Muncea în grădină ca să nu rămînă înțepenit de spate

Pe părintele Iulian Pascaru l-am găsit trebăluind prin grădină, în spatele bisericii din Ciucani. Pentru că a venit primăvara și este de lucru de dimineață pînă seara, părintele și sora care îl ajută la treburile din gospodărie răreau zmeura de pe lîngă stupi și săpau bulbii florilor. Butucii de vie de prin preajma bisericii și a casei parohiale erau deja puși la punct și întinși pe țeava pe care părintele a cumpărat-o în această primăvară din oraș, ca să facă o copertină pe aleea care merge din sat spre biserica din localitate. „Este multă treabă primăvara. Nu pot să stau deloc în casă, că m-a apucat o durere cruntă de spate, și dacă stau jos, înțepenesc și nu mă mai pot ridica. Așa că dacă stau la muncă în grădină, în patru labe, este ceva mai bine”, spune părintele și o ia la vale, spre magaziile din curtea casei parohoiale.

A făcut proiectul cu aprobarea episcolului Gherghel

Părintele ne duce apoi în magaziile din curtea casei parohiale, să ne arate ce și-a cumpărat din banii obținuți prin proiectul pe care l-a accesat. în curte era parcată o remorcă pentru mașină și un stativ pe care să fie transportați stupii în pastorale. Una dintre magazii era ticsită ochi cu circa 5.000 de rame pe care era întinsă sîrma, pe care doar urmau să fie lipiți fagurii și apoi puse în stupi. Mai la dos, în aceeași încăpere, părintele ne arată butoaie de inox de producție italiană, de 200, 300, 400 sau chiar 1.000 de litri capacitate, în care urma să depoziteze mierea. O centrifugă electrică pentru 12 rame, topitor de ceară electric și multe alte ustensile strict necesare în munca apicultorilor. Și un calculator performant cu imprimantă, ca să țină contabilitatea producției și încasărilor. Toate, noi nouțe, cu etichetă care purta sigla Uniunii Europene, a Guvernului României și numele beneficiarului. în total, cumpărături de 50.000 de euro, din care 25.000 de euro reprezintă contribuția Uniunii Europene, iar cealaltă jumătate sînt banii investiți de preot. „Produsele le-am cumpărat din județul Timiș, de la o firmă care lucrează pentru export. Sînt mult mai ieftine decît în Bacău, chiar și incluzînd transportul, și de o calitate superioară. Butoaiele sînt din inox, marfă italiană, foarte bune. Nici nu am visat că am să am așa ceva”, spune, mulțumit, părintele Pascaru și merge, mai departe, într-o cămăruță mai veche. Acolo sînt depozitate toate ustensilele sale vechi de apicultor. în grădină, de o parte și de alta a bisericii, în apropiere, erau stupii. Pînă să intre în programul Sapard, părintele din Ciucani avea vreo 20 de familii de albine. Acum, stupii stau unul lîngă altul, pentru că și numărul este mai mare, ajungînd la 150 de familii. Numai că, spre deosebire de toți ceilalți întreprinzători, apicultorul în sutană din satul uitat de lume și civilizație a avut nevoie de o aprobare în plus față de ceilalți beneficiari. Părintele nu a mișcat nici un deget pînă cînd nu a avut acordul episcolului catolic Petru Gherghel, pastorul comunității catolice din Moldova. Acesta a fost de acord ca preotul Iulian Pascaru să mai rămînă în următorii cinci ani în Ciucani, ca să pună pe roate afacerea cu stupii.

Soluție de pus pe picioare o afacere

Merge apoi în casă și ne arată documentația pe care a întocmit-o ca să acceseze fondurile Sapard în vederea înființării unei microferme apicole. „Am aflat prima dată de programele Sapard pentru apicultori din revista «România apicolă». Am văzut acolo că una dintre condițiile pentru accesarea acestor fonduri era să ai certificat de apicultor și așa m-am înscris la cursurile organizate de asociația apicultorilor din Bacău. Și acolo, cel care preda cursurile ne-a vorbit despre programele de finanțare pentru apicultori. Atunci m-am decis să fac și eu un proiect. Am apelat apoi la un consultatnt care m-a ajutat să întocmesc proiectul. Sîntem în România și este destul de multă birocrație, dar nu este atît de greu pe cît se crede pentru accesarea unui asemenea proiect. Trebuie să deschizi foarte multe uși și să umbli ca să își iasă ceea ce ți-ai propus. Dar se poate și este o soluție foarte bună de pus pe picioare o afacere”, spune, în grabă, părintele Iulian Pascaru. Are certificat sanitar ca să recolteze mierea, chitanțe pentru bunurile pe care le-a cumpărat și multe alte hîrtii. Știe și cîtă miere ar trebui să producă cele 150 de familii de albine pe care le are, așa încît să îndeplinească condițiile programului Sapard: 18 tone în cinci ani. Părintele spune că, plecînd de la experiența personală, în jumătate de an orice întreprinzător cu inițiativă își poate pune pe picioare o afacere la jumătate de preț. Pentru că, așa cum este regula, prin programele Sapard se finanțează jumătate de investiție, iar cealaltă jumătate este contribuția investitorului. „Mi-am cumpărat tot ce îmi trebuie pentru o microfermă apicolă la jumătate de preț. Este adevărat că cea mai mare problemă este să ai contribuția personală. Eu am avut noroc că am împrumutat fără dobîndă de la niște colaboratori. Dar și agricultorii pot lua credite avantajoase de la bancă. Cu cele 150 de familii de albine, dacă este un an normal, într-un an pot să dau înapoi banii împrumutați. Cei care iau banii din bancă pot returna creditul în doi ani, dacă au și piață de desfacere”, a mai spus părintele apicultor.

Eșecuri cu roșii, castraveți, ciuperci și andive

Preotul paroh din Ciucani spune că s-a orientat spre apicultură după mai multe încercări nereușite. Toate intențiile sale de a pune pe picioare o afacere în satul dintre dealuri, unde femeile încă mai nasc cu moașă, au plecat de la nevoia de a se întreține. Salariul pe care statul român îl plătește unui preot este de aproape patru milioane de lei, dar părintele rămîne în mînă cu 1,5 milioane. în plus, din contribuția credincioștilor din cele trei parohii pe care le păstorește, nu se adună mai mult de două milioane de lei pe lună. Bani din care, spune părintele Pascaru, nu plătește nici factura la energie electrică. Dar, pe lîngă asta, la cele trei biserici, o casă pentru tineret în Ciucani și o casă parohială sînt foarte multe cheltuieli pe care preotul trebuie să găsească soluții pentru a le acoperi. Zona satului Ciucani nu este deloc propice agriculturii, așa că orice încercare de a cultiva grîu, porumb sau legume a fost sortită eșecului. în plus, lipsa unei piețe de desfacere nu face altceva decît să îngroape afacerea celui care și-ar propune să facă ceva. Iar părintele Pascaru știe cel mai bine acest lucru. „Am avut un solar și cultivam roșii și castraveți. Produceam sute de kilograme de legume și cînd le culegeam stăteam cu ele depozitate în curte. Pentru că nu aveam piață de desfacere și erau perisabile, mă uitam la ele. Am încercat apoi cu ciupercile, și am pățit la fel. Apoi cu andivele. Cum desfacerea este o mare problemă în această zonă, am renunțat și m-am orientat spre apicultură. Este cam singura afacere care ar merge în zona aceasta, iar marele avantaj este că produsul finit nu este perisabil, poți să îl vinzi și peste zece ani. Sînt multe păduri și nici nu ar fi nevoie de deplasări. Avem asigurate patru culesuri și într-un an bun, de la un stup se pot scoate și 150 de kilograme de miere”, spune părintele Pascaru. El spune că și-a cumpărat utilaje în așa fel încît să producă miere de o calitate superioară, bio, foarte căutată la export. Și legăturile pe care le pătrează de ani de zile cu niște întreprinzători din Italia îi asigură certitudinea că cea mai mare parte a mierii produse de familiile sale de albine va lua drumul exportului, la un preț de desfacere de aproximativ doi euro pe kg. Vorbește cu mare ușurință despre proprietățile mierii de albine, ale plantelor medicinale, ale desfacerii și avantajelor la creditare, încît ai spune că nu Teologia este facultatea pe care a absolvit-o, ci ingineri agricol, medicina sau managementul.

Programele de finanțare promovate la slujba de duminică

Dincolo de nevoia de a se întreține, Iulian Pascaru spune că tot ceea ce a realizat în Ciucani a făcut pentru a le da exemplu personal oamenilor din comunitate despre ce înseamnă munca. Deși nu stă chiar pe roze cu sănătatea, preotul a plantat cu oamenii din sat cîteva hectare de pășune cu salcîm, a plantat zeci de ari de butuci de vie, în grădină are cele mai diverse soiuri de fructe de pădure, de la căpșuni la fragi și zmeură. Casa parohială a modernizat-o și, în loc de un vechi coteț de porci, a construit o adevărată microfermă. De primăvara pînă toamna, stă în grădină de dimineața de la opt pînă seara la șapte și doar în timpul slujbelor, cînd are de predicat, mai face cîte o pauza. „E vorba de ajutarea comunității. Pentru că preoții catolici nu au bunuri și averi, tot ce fac este pentru comunitate. Tot ce fac nu fac pentru mine, ci pentru săteni. Plecînd de la experiența personală, vreau să ajut oamenii din sat să se ridice. Pentru că biserica are și un rol educativ. Vreau să le demonstrez enoriașilor că și la noi în sat se poate face ceva. Nu merge agricultura, fabrici nu avem. Atunci, nu ne rămîne decît să ne ajutăm singuri. Le-am explicat și oamenilor acest lucru, iar pe unii chiar i-am ajutat să pornească cu cîteva familii de albine. Chiar mi-am luat cîțiva tineri din sat pe lîngă mine și i-am inițiat în tainele apiculturii. Cînd va începe lucrul la albine, cu siguranță că voi avea și doi angajați, pentru că singur nu fac față. Dacă și alți oameni din sat vor porni pe urmele mele, în cîțiva ani, comunitatea se va ridica. Și tinerii vor conștientiza că nu doar plecînd în străinătate își pot crește copiii. Ci rămînînd în țară și construind aici ceva în jurul lor. Dacă cinci-zece persoane fac asta, mai dau de muncă la 20 și toată comunitatea merge spre mai bine”, motivează inițiativa de a pune pe picioare o afacere preotul apicultor. Acesta mai spune că, de cînd s-a convins prin proprie experiență de avantajele programelor cu finanțare nerambursabilă, a început să le vorbească oamenilor, după liturghie, la slujba de duminică, despre beneficiile unor astfel de afaceri. Iar unii deja au început să se intereseze de pașii care trebuie parcurși. Știu că în preotul Iulian Pascaru au un ajutor.
Preotul Pascaru nu vrea să se oprească aici. El și-a propus să acceseze fonduri Sapard pentru a finanța o linie de îmbuteliere a mierii de albine care ar crea zece locuri de muncă în sat. Și, poate, și un proiect de colectare de plantelor medicinale, pe care să le trimită tot în Italia. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!