Satul vilelor părăsite

Zeci de gospodării din satul Valea Seacă, comuna Nicolae Bălcescu, sînt de ani buni părăsite. în cartierul „Italienilor”, cum este numită partea din sat unde s-au ridicat după revoluție peste o sută de case noi, nu mai locuiesc acum decît cîteva zeci de persoane. Majoritatea proprietarilor de terenuri și de case sînt plecați la muncă în Italia de ani buni, iar singurul lucru care le mai amintește oamenilor din sat de ei sînt casele sau vilele luxoase pe care le-au ridicat acasă cu banii munciți din greu în afara țării.

Cartierul italienilor s-a ridicat, puțin cîte puțin, după 1992, cînd primăria a decis să le acorde tinerilor terenuri pentru locuințe pe locul unde cîndva era o plantație de vie. Primele case au apărut timid și cu eforturi considerabile și au fost construite de familiile tinere care pînă atunci locuiseră cu părinții. Explozia construcțiilor s-a înregistrat, însă, în jurul anului 2000. După un stagiu de cîțiva ani de muncă în Italia, unde au plecat tinerii satului, aceștia au revenit acasă și au investit banii cîștigați în case. „Toate gospodăriile au fost ridicate în circa zece ani. Cele mai multe sînt însă nelocuite de ani buni, pentru că proprietarii sînt și acum la muncă în străinătate. Nu aveți cu cine să stați de vorbă, pentru că acolo unde casele sînt mai luxoase, toți proprietarii sînt plecați peste hotare”, spune Carmen Ciupercă, singura pe care an întîlnit-o, la prînz, pe aleile dintre case. Femeia care locuiește în cartierul nou din Valea Seacă și este printre puținii care nu a plecat la muncă peste granițe.

O familie rămasă în sat la fiecare cinci case

Un raid efectuat pe aleile din cartierul nou, situat în stînga drumului care duce din Bălcescu spre vatra satului, nu face decît să confirme spusele femeii. Cele mai multe gospodării sînt în construcție, altele sînt deja finalizate, dar aproape toate sînt nelocuite. O vilă impozantă, cu etaj, cu geamuri termopan și o terasă de invidiat avea și acum ușa și geamurile în țiplă, semn că proprietarii nu au mai dat de mult pe acolo. Cîteva case mai încolo, o vilă la fel de mare și tot nelocuită, abandonată de proprietari pînă la vremuri mai bănoase în România. „Prin această zonă, mai sîntem cîțiva vecini care am rămas în sat, restul sînt toți plecați în străinătate, la muncă. Casele se ridică mai ales vara, cînd vecinii vin cu bani și într-o lună jumătate ridică o casă pe care alții o fac în cîțiva ani”, confirmă o altă femeie din cartierul nou. Proporția caselor locuite în raport cu cele părăsite de proprietari este de una la cinci. Casele în care cei care muncesc au investit bruma de bani pusă deoparte după ani buni de hămăleală în Italia sînt acum păzite de vecini sau de părinții rămași acasă. Zilele trecute, pe ulițile satului nu erau decît copiii care veneau de la școală sau bătrînii care munceau pămîntul. Și cîțiva tineri apți de muncă, dar care preferau să stea la cîrciumă, în loc să pună mîna pe treabă.

Banii de la stat, stimulent pentru făcut copii

Toată lumea din sat știe că cei care muncesc în străinătate au și cele mai luxoase case. „Nu trebuie decît să vă uitați la construcții. Casele cu etaj, cu tîmplărie din termopan, sînt ale italienilor. Cei care au rămas în sat și-au permis doar o casă din bîrne, cu pămînt, pe care au ridicat-o cu mare greutate. într-o vară ridică o casă cu etaj la roșu, iar în al doilea an face și finisaje interioare. S-ar putea muta în ea, dar mulți preferă să mai rămînă în străinătate, să mai adune bani. Pentru că aici, în sat, toată lumea așteaptă ca adolescenții să facă 18 ani, ca să-i poată trimite în Italia. în sat au mai rămas doar femeile care fac copii și bătrînii”, spune Pavel Pătrașc. Proprietar a două buticuri în Valea Seacă, acesta recunoaște că în timpul anului oamenii din sat trăiesc din banii de pensie și din alocațiile pentru copii. Pentru că, de cînd statul acordă o indemnizație de opt milioane de lei, femeile catolice din sat au rămas acasă și s-au pus pe făcut copii. Iar pămînturile sînt muncite pentru că, din străinătate, italienii nu și-au uitat părinții bătrîni și cu pensii de 1-2 milioane și le trimit bani ca să lucreze pămîntul.
Nimeni nu știe cînd sutele de tineri din sat plecați la muncă în străinătate se vor întoarce definitiv acasă. Mulți părinți nu știu dacă la bătrînețe vor mai avea un sprijin în copiii lor și dacă nu cumva îi vor vedea doar cîteva zile pe an, dacă vin acasă în concediul de vară. Pentru că, pînă acum, tinerii continuă să plece, iar cazurile în care italienii au revenit și au rămas acasă nu există. Doar investițiile de sute de milioane făcute în case îi mai fac pe bătrîni să tragă nădejde că, într-o zi, copiii vor reveni lîngă ei. (Costinela BREAHNĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!