• conducerea Serviciului Public de Asistență Socială acuză oamenii Direcției Generale pentru Protecția Copilului că nu-și fac treaba • Protecția Copilului a dublat numărul asistenților sociali repartizați la Maternitate și în secția de Pediatrie • divergențele durează de ani buni
Axinia, fetița abandonată în tren și „uitată” în spital aproape un an, a zăbovit atît de mult aici doar pentru că nici unul dintre angajații unor instituții publice nu și-a făcut timp să întocmească un proces-verbal. Fetița a fost abandonată de mama ei în brațele unei străine în tren. I-a spus celeilalte femei că trebuie să meargă urgent la toaletă și să o țină o clipă, pînă se întoarce. Nu s-a mai întors niciodată. Cînd a înțeles că s-a procopsit cu un bebeluș, femeia a dat fuga la spital. A plecat și ea, iar copilul a rămas în spital un an. A fost primul semnal al unui război tacit purtat între medici și specialiștii Direcției Generale pentru Protecția Copilului (DGPC) din Bacău. Fiecare parte o acuza pe cealaltă, mai mult sau mai puțin voalat, că nu e interesată să clarifice cît mai repede situațiile copiilor abandonați în spital. Pentru că acest caz, cel al Axinie, nu este singular. Sînt multe situațiile în care angajații spitalului îndreaptă degetul acuzator spre Protecția Copilului și spun că nu-și face treaba, și invers. Deși nu au luat niciodată amploare, divergențele durează de ani.
Anul trecut, un act normativ părea să pună capăt acestui neajuns. În noiembrie 2003, a fost dat un ordin al Autorității Naționale pentru Protecția Copilului și Adopție, care spune negru pe alb că un copil abandonat în Maternitate sau în secțiile de Pediatrie ale spitalelor trebuie plasat în regim de urgență într-un centru de plasament sau într-o familie de asistenți maternali. Toată lumea spera că problema micuților deveniți „veterani” ai spitalelor, dar și a celor mai „proaspeți” abandonați, se va rezolva. Mai ales că același document prevede detașarea în fiecare spital a doi asistenți sociali, angajați ai Primăriilor, care trebuie să ancheteze fiecare caz social. În cazul Maternității și a Spitalului de Pediatrie din Bacău, înțelegerea a fost cît se poate de clară: doi asistenți sociali ai Serviciului Public de Asistență Socială (SPAS) se vor ocupa de cazurile aferente municipiului Bacău, în timp ce oamenii DGPC vor avea în grijă cazurile din județ. Asta teoretic. Practic însă, după numai trei luni, SPAS-ul a acuzat public Protecția Copilului că nu-și face treaba așa cum ar trebui. „Asistenții sociali de la Protecția Copilului nu-și fac treaba. Aceștia ar fi trebuit să se ocupe de cazurile din județ, dar, din păcate, ele sînt rezolvate tot de fetele de la noi. Nu mi se pare normal să se întîmple așa”, ne-a declarat Elena Șova-Gîțu, directorul SPAS.
Lansată public în cursul zilei de miercuri, acuzația a determinat conducerea DGPC să-și bage, ieri dimineață, subalternii în ședință. „Am decis să detașăm în Maternitate și Pediatrie alți doi asistenți sociali, care să monitorizeze toate cazurile. În plus, am cerut să fiu informat în fiecare zi despre cazurile sociale apărute în spital”, ne-a declarat Sorin Brașoveanu, directorul DGPC. Interesant e însă, faptul că Protecția Copilului are în spital un asistent social, angajat al Trustului Orfelinat Ungureni, care are tocmai menirea de a urmări fiecare caz de abandon, dar se pare că acesta nu-și face treaba. De altfel, directorul Brașoveanu a lăsat să se înțeleagă că va avea o discuție pe această temă cu Dana Condrea, șefa organizației de la Ungureni.
Pe de altă parte, directorul Protecției Copilului a arătat cu degetul și spre medici, care ar avea partea lor de vină. „De obicei, cele mai multe cazuri sociale apar în timpul nopții și nu cred că e foarte greu ca medicii să le oprească pe mame în spital pînă a doua zi dimineață. Asistenții sociali lucrează, dar trebuie să aibă și cu cine. În momentul cînd un copil este vindecat și trebuie externat, medicii ne anunță că este un caz social. Cred că acest lucru trebuie aflat în momentul internării, nu al externării”, a mai spus directorul Sorin Brașoveanu.
Rămîne de văzut dacă divergențele dintre angajații Spitalului și cei ai Protecției Copilului vor dispărea și reprezentanții celor două instituții vor reuși să conlucreze. Pentru că, dacă s-ar întîmpla astfel, departe de munca mai ușoară a celor două instituții, ar avea de cîștigat copiii, care nu ar mai ajunge mutați dintr-o parte în alta prin spital, fiindcă toată lumea s-a săturat de ei. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns