Schimbări de formă. Dar de conținut?

Unii dintre profesorii care au predat și înainte de anul de grație 1989 își mai aduc, probabil, aminte de un mod de stimulare a performanței în educație: întîlnirile pe țară ale profesorilor. Acestea erau activități cu caracter metodic și științific, desigur prezentate ca „emanații” ale „înțeleptului conducător”… Dar, pentru că tot ce era bun și de succes înainte de ‘90 trebuia aruncat la gunoi – ca semn al lepădării de regimul comunist – și acest mecanism de promovare a noilor metode de predare și de diseminare a informației științifice din domeniile specializate a fost abandonat cu succes.
În ce mă privește, consider că acest mod îngust de a privi lucrurile reprezintă o bună dovadă a sorgintei preponderent bolșevice a schimbării din 1989: o schimbare de stemă și steag, de apelative de adresare, de scriere cu alte diacritice, de schimbare a denumirii partidului comunist în front de salvare națională etc. Prea puține lucruri s-au schimbat cu adevărat începînd din 1990 și doar presiunile externe au obligat și-i mai obligă pe guvernanții români la schimbări de esență. Mai mult, primul segment de activitate care ar fi trebuit reformat și eficientizat – mă refer, desigur, la educație și cercetare – abia face, acum, primii pași, schimbările fiind încă mai mult de formă decît de conținut. S-au mai reușit, însă, și alte „performanțe”: lucrurile bune care se mai petreceau în învățămînt au fost aruncate cu succes la gunoi: examenele de admitere la facultăți, preocuparea pentru schimbul de informații pedagogice și științifice, legătura cu practica socială etc.
Revenind la ideea comunicării interprofesorale cred că merită semnalat un fapt cu totul inedit: perpetuarea întîlnirilor la nivel de țară a profesorilor de o anumită specialitate. Concret, am aflat cu bucurie că profesorii de la disciplina „Analiza economică” au avut, recent, o întrunire la Universitatea de Vest din Timișoara. Faptul în sine este remarcabil, dar cînd veți afla că această întrunire este exact cea de a 32-a și că prima a avut loc în anul 1974, respectiv că această activitate nu a suferit absolut nici o întrerupere, atunci lucrurile devin cu adevărat serioase. Structura universităților care promovează această veche și nouă formă de comunicare ar trebui popularizată și apreciată. La Timișoara au fost prezente peste 30 de cadre didactice de la universități private sau de stat, desigur în frunte cu reprezentanții Academiei de Studii Economice din București, inițiatoarea înființării (în 1992) a Școlii românești de analiză economico-financiară – SRAEF. Din zona Moldovei au participat doar Universitatea Cuza din Iași și Universitatea Bacovia din Bacău. Tematica discuțiilor: adaptarea programelor analitice la cerințele procesului Bologna, metode și tehnici noi de predare și de cercetare în domeniu, precum și un util schimb de informații referitoare la cărțile apărute în ultimul an în diversele edituri din țară care – din păcate – nu acoperă întotdeauna întreg teritoriul național. Nu în ultimul rînd, întrunirile de acest gen au și puternice valențe strict umane: socializarea și comunicarea interpersonală și, de ce nu, consolidarea sau crearea de prietenii științifice, colaborări între catedre și universități etc. Cu doi ani în urmă, prin efortul profesorului Wili Păvăloaia, întrunirea membrilor SRAEF a avut loc la Universitatea Bacovia. Pe lîngă elogiul pe care îl binemerită colegul Păvăloaia îi adresez și o mică critică: o asemenea activitate orientată spre performanță și calitate trebuia postată, din timp, pe site-ul universitatii (www.ugb.ro) și, de asemenea, larg popularizată în presa locală și regională.
Cred că acest gen de activitate – constituirea de asociații profesionale ale profesorilor și cercetătorilor de la o anumită disciplină sau grup de discipline – trebuie reluat la nivelul tuturor disciplinelor academice și la toate palierele sistemului de educație. Ministrul Hărdău ar putea lăsa o amintire ceva mai pozitivă dacă ar institui o ierarhizare a universităților și după acest fundamental criteriu al comunicării în diversele domenii de specialitate. Aș adăuga, în context, că Ministerul Educației și Cercetării și-ar mai face un titlu de glorie dacă ar pune accentul cuvenit și pe cercetările transdisciplinare, nu doar pe cele înalt specializate pe domenii clasice. Este realmente de salutat faptul că profesorul Basarab Nicolescu – de la Centrul Național de Cercetare Științifică (CNRS) din Paris și președinte al Centre International pour la Recherche et Etudes Transdisciplinaires va preda, din toamnă, la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj și va conduce doctorate pe teme de transdisciplinaritate. Cred că cei care au asemenea preocupări ar trebui să profite din plin de această rară oportunitate. Doar Clujul și o universitate din Republica Sud-Africană au doctorate pe studii transdisciplinare. Iașiul academic nu a putut avea o asemenea deschidere, oferindu-i celebrului cercetător doar titlul de Doctor Honoris Causa (în anul 2000) și pe cel de cetățean de onoare al Iașiului (în anul 2006).
În fine, adresez o invitație celor care dețin informații despre reuniuni științifice pe domenii specializate sau pe studii transdisciplinare să le disemineze larg și să contribuie, și în acest mod, la creșterea calității în educație și a performanței în cercetare. La Ocna Sibiului a avut loc, în perioada 18-21 mai, o întrunire a profesorilor care predau la facultățile de Administrație Publică, paralel cu Conferința Națională a Studenților din școlile de Administrație Publică. (Liviu Drugus, Universitatea Bacovia)ilor de o anumită specialitate.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!