Scripta manent

Fapte scandaloase și extrem de periculoase

* Acțiunile periculoase ale unor misionari italieni trecuți în serviciile habsburgilor

Administratorii parohiilor catolice Grozești, Faraoani și Săbăoani s-au lăsat cu ușurință atrași în planurile agresive asupra Moldovei organizate de cercurile austro-maghiare, în care fusese antrenat și vicarul Episcopiei catolice Bacău, deși anterior scriseseră că activitatea lor se realiza în condițiile unei ordini și liniști desăvîrșite, iar serviciile aduse de ei lui Dumnezeu le dădeau vigoare.
După atragerea lor în partida lui Karvosiecki, aceiași misionari au devenit adepți ai dezordinelor provocate cu rea intenție și ai folosirii limbii maghiare în proporții mai extinse decît cea română. în neconcordanță cu adevărul scris de ei înșiși, în perioadele anterioare și cu cei mai mulți administratori ai parohiilor, prefecți, alți demnitari din ierarhia catolică, aceștia afirmau că tinerii și copiii nu știau și nu vorbeau limba moldovenească (non sciant moldavi ce). Acesta ar fi fost motivul pentru care slujitorii necunoscători ai limbii române recurgeau la cea latină, de care se foloseau în exercitarea atribuțiilor.
Activitatea acestor trei misionari – Minotto, Montaldi și Borioli – căpătase un caracter permanent și organizat, îndrumată de către cercurile influente vieneze. Ținta tuturor acestor fapte nedemne era îndepărtarea lui Martinotti, prefectul care era preocupat numai de cunoașterea și raportarea adevărului cu privire la românii catolici din așezările rurale și urbane ale Moldovei. La 3 octombrie 1779, prefectul misiunilor catolice a caracterizat acțiunile celor trei administratori de parohii ca fiind unele scandaloase și extrem de periculoase pentru progresele acestor misiuni”. într-adevăr, prin comportamentul lor cei trei misionari îndemnați și susținuți de interesele politice ale expansionismului austro-maghiar nu s-au abătut de la atitudinea lor deosebit de dușmănoasă față de neamul românesc. Astfel, la 19 august 1779, Francantonio Minotto l-a caracterizat pe Martinotti drept unul care-i persecuta pe misionarii catolici de etnie maghiară din cauză că accepta folosirea limbii maghiare în efectuarea serviciilor divine, deși aceasta nu era una recunoscută ca evanghelică. Raffaele Skefler, proaspăt aderent la activitatea și la conduita lui Karwosiecki, împreună cu ceilalți trei se autoconsiderau drept victime ale lui Martinotti.
La 4 augst 1779, printr-o scrisoare expediată din Adjudeni (Giudeno), cei trei misionari au deplîns soarta dascălilor catolici, care ar fi fost supuși plății tributului. Ei și-au exprimat teama că îi va aștepta o soartă similară. Este ușor de înțeles concepția umanitară a slujitorilor catolici, care acceptau ca țăranii români, oropsiți și obijduiți de boieri și domnii fanarioți, să facă eforturi supraomenești pentru a putea plăti birul și celelalte obligații materiale și pentru misionari și dascăli.
Extrem de supărătoare a fost considerată acea măsură adoptată de prefectul Martinotti, în conformitate cu care fiecare administrator de parohie era obligat să îndepărteze acele femei de serviciu care, în fapt, erau tratate ca persoane care satisfăceau plăcerile intime ale misionarilor. Vizita lui Martinotti în misiuni a fost apreciată de misionari drept una compromițătoare și jignitoare pentru slujitori și enoriași. „In urma acesteia, raportau ei, mulți catolici au părăsit ritul respectiv și au îmbrățișat ortodoxia, devenind astfel moldoveni”.
Documentul elaborat de misionarii adepți ai maghiarismului confirmă adevărul asupra originii românești a catolicilor din Moldova, deoarece nu etnicitatea stătea la baza concepției lor, ci doar religia și ritul pe care-l practicau. Confuzia și eroarea erau evidente: ortodox-român, catolic-străin de neamul românesc, german, maghiar, polon, italian și altele de această credință.
Din Călugăra – Bacăului, la 1 august și la 25 septembrie 1779 au fost expediate două corespondențe: una adresată la Karwosiecki și alta Vicariatului Apostolic din Constantinopol, prin care semnatarii Raffael Schaeffler și Mauritius Norton au semnalat situația tragică a ceea ce ei au pretins a fi „poporul maghiar” de religie catolică din Moldova, considerat „spoliat și orfan” de drepturile sale firești. Alte documente elaborate de asemenea misionari au prezentat situația falsificată în modul cel mai grosolan posibil pentru a fi utili planurilor criminale austriece față de acea parte a neamului românesc care nu fusese încă supus autorității austro-maghiare catolice.
Acțiunile cercurilor imperiale nu se limitau numai la interiorul Moldovei, ci erau extinse și în afara acesteia pentru a forma un curent favorabil lor în opinia publică europeană. în Transilvania, la Armenopoli (Gherla zilelor noastre) a fost antrenat „Cristophorus Duha”. Acesta, la 30 decembrie 1779 a solicitat Propagandei Fide să sprijine acțiunile imperiale în „Moldova recent anexată”, unde trebuiau limitate și reduse acțiunile românilor ortodocși prin organizarea unor parohii catolice conduse de misionari maghiari. La Viena și-a exprimat punctul de vedere Lorenzo Coleppi, în termeni aproape similari. Nunțiul apostolic din Viena, celebrul Giuseppe Garampi, și-a exprimat punctul de vedere asupra catolicilor din Moldova. El a fost, ca de obicei, mai practic și l-a consultat pe Raicewich, secretar domnesc la Iași și București, care i-a comunicat toate posibilitățile și oportunitățile prin care putea acționa cu folos asupra populației românești, în scopul extinderii și consolidării catolicismului în țările române.
Datele prezentate ne ajută să cunoaștem bine modalitățile de lucru ale Curții de la Viena, asemănătoare cu cele ale țarismului, în vederea cotropirii și stăpînirii pămîntului și poporului român.
Prof.dr.Dumitru ZAHARIAșmănoasă față de neamul românesc. Astfel, la 19 august 1779, Francantonio Minotto l-a c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!