Scripta manent

Mistificări flagrante ale adevărului

* Peter Zold, născocitorul cuvîntului „ceangău”

în condițiile pregătirilor tot mai intense în vederea declanșării războiului rușilor contra otomanilor, determinate de intervenția țarismului asupra tătarilor din Crimeea și de ocuparea Perekopului de către armatele trimise de Ecaterina a II-a, devenise iminentă organizarea unor răzvrătiri împotriva protejatului țarinei, Sahim Serai, pentru a avea motiv de ocupare a întregii Peninsule. Procedeul, cinic, a fost absolut identic cu cel folosit de Austria împotriva Moldovei. Seriozitatea pregătirilor militare și politice împotriva românilor a obligat Curtea de la Viena să facă apel la cei mai înalți și mai devotați demnitari catolici din Ungaria și Transilvania. Astfel, diplomații, generalii austrieci și nunțiul apostolic din Viena au solicitat intervenția directă a lui Joseph Batthory, cardinal primat al Ungariei și Ignatius Batthyany, episcopul catolic al Transilvaniei.
în conformitate cu dispozițiile anterioare ale Propagandei Fide, în Episcopia catolică de la Bacău puteau fi trimiși unul sau doi misionari recrutați de episcopul de Alba Iulia, cunoscători și vorbitori ai limbilor română și maghiară, care să efectueze serviciile religioase în așezările pretins populate de catolici maghiari, în cele două mijloace de comunicare interumane. Episcopul Ignatius, conte de Batthyany, a exploatat cu rapiditate și maximum de operativitate situația și l-a recrutat pe Peter Zold ca misionar la Delnița – Ciuc. Acesta era un om lipsit de personalitate și demnitate, dar deosebit de slugarnic față de superiorul său. Cu toate că documentele moldovenești, cele din Transilvania, precum și cele vaticane și italiene n-au consemnat prezența sa pe teritoriul moldav, el a întocmit trei documente, la date diferite, imaginîndu-și o călătorie în Moldova împreună cu cîteva mii de secui, cu care s-ar fi deplasat prin așezările populate de catolicii maghiari care și-ar fi uitat limba maternă și vorbeau numai românește. Călătoria s-ar fi petrecut între anii 1763-1768, iar documentele au fost întocmite după cum urmează: note asupra întîmplărilor ungurilor care populează Moldova și alte zone, întocmită în limba latină în anul 1781, publicate în 1783; scrisoare adresată episcopului Batthyany, întocmită la 11 ianuarie 1781, după o călătorie în Moldova, în decembrie 1780, din dispoziție episcopală, publicată în 1870; scrisoarea adresată lui Andrea Dudassi, călugăr paulin, cu titlul „Despre situația misiunilor din Moldova”, întocmită la Delnița în 3 iunie 1787.( n.a.: Ultimul document se păstrează în Arhivele Secrete ale Vaticanului, fondul Garampi, vol.96. A fost cercetat și transcris de noi. Microfilmarea a fost solicitată de noi, filmul aflîndu-se la Arhivele Naționale ale României, București, Col. Microfilme Vatican, rola 95, m 250-253. Aceasta a fost prezentată în lucrarea noastră „Ceangăii, o ficțiune etnică” București, 1996, tradusă în limbile engleză, franceză, germană, italiană și spaniolă. A mai fost folosită de noi în cartea „Statistici ale populației catolice din Moldova, 1694-1697”, Bacău 1999. Am pus la dispoziția profesorului Dumitru Martinaș copia transcrisă în Cetatea Vaticanului, dar acesta a interpretat documentul într-o manieră neștiințifică).
Toate variantele scrise de Peter Zold sînt niște plăsmuiri întocmite după imaginația sa, sub impulsul ordinelor primite de la episcopul Ignatius, intrat în serviciile imperiului condus de habsburgi și pregătite să cotropească Moldova și Țara Românească. Scopul politic și militar al născocirilor era justificarea agresiunii asupra conștiinței religioase și etnice a românilor catolici din Moldova. Pentru a justifica războiul, cucerirea și anexarea Moldovei și a Țării Românești la posesiunile imperiale, Peter Zold a preluat invențiile unor călugări iezuiți care aveau pretenția de istorici, privind pretinsa migrare a unor grupuri de secui, maghiari și sași, prin anul 1420, în Moldova. Aceștia ar fi întemeiat mai multe așezări populate de catolici secui și maghiari, în jurul Bacăului; sașii s-ar fi așezat la Cotnari. Bacăul ar fi făcut parte din diaceza Milcoviei, localitate ale cărei ruine le-ar fi văzut în peregrinările prin Moldova.
Din cauza expansiunii otomane și a jafurilor tătarilor, numai localitățile populate de catolici ar fi decăzut, oamenii s-ar fi împuținat, sașii ar fi dispărut complet!? în perioada anilor 1763 – 1764 multe familii secuiești din părțile Gheorghienilor și ținutului Trei Scaune ar fi părăsit așezările natale și s-ar fi refugiat în Moldova, sub conducerea sa. Aceștia ar fi populat vechile așezări moldovenești Cleja, Faraoani, Tazlău, Frumoasa, Solonț, Ungureni, Poloboc ș.a. în anul 1767 misionarul s-ar fi deplasat în Parohia catolică Huși și mai ales în localitatea urbană Ciubăreni, aproape de limanul Nistrului. Aici ar fi găsit cîteva mii de maghiari catolici pentru care ar fi efectuat numeroase servicii religioase, deoarece oamenii n-ar fi fost botezați ori împărtășiți ani la rînd. După efectuarea acestor servicii, el și majoritatea secuilor rătăcitori s-ar fi retras în Transilvania, unde ar fi acordat binecuvîntarea tuturor însoțitorilor care ar fi peregrinat prin Moldova pînă în anul 1768. Cuvintele scrise de Zold au fost: „egoenim anno 1768 cum majore parte siculorum profugorum in Transilvania obtenta plenaria indulgentia erratorum remigravi”.
Concluzia este clară: majoritatea secuilor fugari au revenit în Transilvania. Aceasta nu l-a oprit pe Zold să scrie toate toponimele în limba maghiară. Populația catolică românească a Moldovei a fost numită de el „ceangăi” (csango-maghiarok), ceea ce a reprezentat o groaznică insultă, o jignire. Aceasta vorbea cel mai bine și mai corect limba română. Aceasta era singura vorbire care putea fi folosită în serviciile religioase și în convorbirile dintre catolici și ortodocși, între misionari și enoriași („Valachican citius percipi unt linguan, unice laborant”).
Argumentele oferite de scrisorile întocmite de Peter Zold ne dau dreptul să arătăm că n-a existat și nu există în Moldova o minoritate etnică a ceangăilor. Aceasta a fost o pură invenție pentru a justifica agresiunea cercurilor austro-maghiare asupra românilor. Argumentul a fost preluat de cercurile politice agresive și deosebit de periculoase, care amenință integritatea națiunii române.
Prof.dr.Dumitru ZAHARIA la Delni

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!