Se așteaptă masa de sărituri și filtz-urile

GIMNASTICĂ: Sala de gimnastică din Bacău așteaptă de mult timp să fie dotată cu aparatură pe măsura, sau măcar aproape, celei folosite în concursurile naționale și internaționale. Din cînd în cînd se mai peticește cîte ceva, în principal datorită eforturilor antrenorilor. Semnele care se arată par a fi dintre cele bune, de vreme ce există promisiuni că aparatura de la sărituri și de la sol va fi înlocuită sau, cel puțin, îmbunătățită.

Gimnastele băcăuane au demonstrat în ultimii ani că se află printre primele în țară, atît ca valoare cît și ca performanțe. Unele dintre aceste performanțe, cel puțin cele de la sărituri și de la sol, au fost obținute în condițiile în care antrenamentele au fost și încă se fac pe aparate vechi. Spre exemplu, Monica Roșu, componentă a lotului olimpic de la Deva și specialistă la sărituri, nu a avut parte, la antrenamente, de masa de sărituri, folosindu-se tot de bătrînul „cal”, lucru valabil și pentru coechipierele sale de la Sport Club Municipal Bacău. Anul trecut a existat o primă inițiativă de procurare a unei mese de sărituri, cu care să fie dotată și sala băcăuană, dar prețul acesteia, circa 3000 de euro, a fost prea mare pentru bugetul clubului. La insistențele antrenorului coordonator al secției, Corneliu Agop, problema urmează a fi rezolvată în această primăvară: „Federația Română de Gimnastică va intra, nu peste mult timp, în posesia a cîtorva aparate și, din cîte am înțeles, unul va ajunge la noi. Cererea este mai mare decît oferta și distribuirea acestora se va face funcție de rezultatele obținute la nivel de cluburi”.

Podium de acum 20 de ani, din „tego”

Sala băcăuană de gimnastică este și acum dotată cu un podium (n.r. aparatul pe care se concurează la sol) care a depășit vîrsta de 20 de ani, și acela făcut de antrenorii care și-au practicat meseria la SCM. Podiumul pe care, încă, se mai pregătesc gimnastele, poate fi considerat, cu multă îngăduință, altceva decît piesă de muzeu. O secțiune transversală al scoate cu ușurință în evidență plăcile de „tego”, arcuri și celelalte straturi, toate „obosite”. „De cîteva luni am întrerupt antrenamentele la acest aparat pentru sportivele mai în vîrstă, care au și greutate mai mare. Pericolul de accidentare este foarte mare pentru că articulațiile preiau, aproape în totalitate, șocurile, la aterizări. Nu-mi permit să-mi bat joc de sănătatea copiilor”, a afirmat Agop.

Deoarece nu există bani pentru achiziționarea unui podium „adevărat”, care costă în jurul a 10-15 mii de euro, s-a găsit o soluție de compromis: filtz-urile (n.r., învelitoare a podiumului, folosită în loc de covor de concurs, de circa 6 centimetri grosime și care este alcătuită dintr-un soi de pîslă lipită pe un strat de burete rapid). Nici aceste filtz-uri nu sînt încă procurate, dar există șanse în acest sens. „Vom recurge la această soluție pentru a putea fi cît mai aproape de ceea ce se cere la «sol». Așteptăm să ne vină aceste componente ale podiumului și apoi vom relua antrenamentele cu exerciții care să cuprindă toată gama elementelor de la acest aparat”, a precizat antrenorul Corneliu Agop. (Marius AMBROZIE)