Semafoare defecte pe drumul Europei

Șrefan RADU

Franța a decis, Olanda a confirmat! Referendumurile organizate în cele două țări au demonstrat că oricît de stabil și democratic ar fi un sistem, dacă populația nu este corect și coerent informată, eșecurile politice sînt inevitabile. Francezii au votat pornind de la o percepție confuză asupra mecanismelor Bruxelles. Respingerea Tratatului Constituțional – care nu este o Constituție în sensul clasic – a fost generat de disconfortul provocat populației occidentale de extinderea mult prea rapidă a Uniunii Europene. Teama de șomaj – în condițiile în care Franța a depășit rata de 10 la sută – și exacerbarea unor sentimente naționaliste – de altfel, explicabile – au condus la rezultatul care a zguduit lumea politică și mediile financiare din întreaga lume. Mulți dintre cei care au sancționat politica de globalizare nu au sesizat faptul că respingerea așa-zisei Constituții Europene nu are efecte juridice asupra procesului de integrare a României sau Bulgariei. Cu toate acestea, politicieni din Vest au decodat mesajul popular: electoratele lor se opun extinderii, iar ratificarea tratatelor cu cele două țări care așteaptă în anticameră devine extrem de dificilă din perspectiva costurilor de imagine. în Germania – de exemplu – se tergiversează cu diplomație momentul verdictului; creștin-democrații, care speră să cîștige alegerile anticipate, au lansat ca mesaj de campanie amînarea primirii României și Bulgariei în Uniune. Asta vrea poporul să audă, asta declamă și politicienii! Așa că ratificarea Tratatului, în Parlamentul de la Berlin, a devenit incertă pînă în toamnă sau chiar pînă prin februarie 2006, ceea ce ar însemna o serioasă decalare a programului stabilit în aprilie 2005.
Uneori democrație – adică voința poporului – este surprinzătoare. La Paris, cînd s-a anunțat rezultatul referendumului, în stradă au fost deschise sticlele cu șampanie, în vreme ce în cabinetele poiticienilor erau semnate demisii importante. Ca și la noi, există o falie între electorat și clasa politică. Chiar dacă miniștrii sau parlamentarii au ajuns în funcțiile lor propulsați de popor, acțiunile ulterioare momentului electoral se îndepărtează de așteptările maselor de indivizi anonimi. Astfel, efectele „năzbîtiei” francezilor au fost fulgerătoare. Moneda unică – euro – a căzut în fața dolarului american cu două procente într-o singură zi. Piețele financiare și-au înghețat programele derulate în vestul Europei. Bursele au oscilat cu intensități de cutremur. Dacă unda de șoc nu este curînd amortizată, entuziasmul celor care au sărbătorit la Paris bobîrnacul dat adepților extinderii s-ar putea transforma în disperare economică și socială. Deja la finele anului 2004 o analiză a specialiștilor de la CIA atrăgea atenția asupra haosului administrativ și economic din cadrul Uniunii Europene. Ei spuneau că dacă nu va exista un rapid proces de reformare în sensul federalizării continentului și coordonării strategice unice, atunci întreaga construcție se va prăbuși înainte de a fi inaugurat cu fastul de rigoare. Un prim semnal că au avut dreptate ne-a sosit deja…
Pentru noi, rezultatul acestor referendumuri are mai multe semnificații. în primul rînd ne arată cît de rău sîntem percepuți ca nație în Occident. Găștile de tîlharii, cerșetorii romi, prostituatele de pe malurile Dîmboviței și toate scursurile care au umplut marile orașe din Europa au creat o anume fobie față de români. Pe de altă parte, sindicatele din aceste țări se tem că invazia de lucrători ieftini din Est, dispuși să muncească în orice condiții, va destabiliza sistemul asigurărilor sociale. Asemenea reacții ar trebui să ne îndemne la o mai atentă gestionare a imaginii noastre. întărirea controlului la granițe, asumarea responsabilității față de infractorii pe care i-am exportat și reformarea sistemului economic sînt urgențe pentru Guvernul de la București. Vom prezerva șansele de aderare în parametrii Tratatului doar dacă vom fi mai corecți decît elvețienii! Președintele Băsescu avea dreptate cînd spunea că singurii care se pot opune integrării noastre în Uniune sînt românii. Reformele și restructurările – multe dintre ele dureroase din punct de vedere social – sînt necesare pentru schimbarea la față a României, nu pentru a-i mulțumi pe europeni. Chiar dacă vom fi amînați la admitere, noi tot trebuie să punem ordine în ograda noastră.
în plus, complicarea procesului de aderare ne demonstrează că miza pe americani a fost corectă. Chiar dacă am fi făcut sluj în fața francezilor și germanilor în chestiunea irakiană, tot soarta aceasta ar fi avut-o Constituția continentală. Președintele Băsescu a înțeles că nu poți da pasărea din mînă pentru papagalul european. Iată că este bine să mizăm pe ce avem – adică o alianță transatlantică unde sîntem membri cu drepturi depline – și să întărim relațiile cu partenerii care nu ne-au înșelat așteptările. Cînd vom fi primiți în familia europeană, atunci vom reevalua politica externă. Deocamdată contabilizăm voturile de la diverse referendumuri pe care nu avem cum să le influențăm și urmăm un program stabilit în înțelegere cu centrele de putere din Europa. La urma-urmei, sîntem o țară de 22 de milioane de locuitori, cu economie cam haotică, dar cu potențial mare și occidentalii nu ne pot ignora la infinit. De ce să ne dăm de ceasul morții pentru a fi admiși în orice condiții într-o Uniune în care nici întemeietorii ei nu mai cred cu aceeași tărie ca în urmă cu un deceniu?! O „căsătorie” este trainică doar atunci cînd există o nevoie reciprocă asumată liber și conștient de către parteneri… de șoc nu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!