De doua ori pe an, primavara, in mai, si toamna, in septembrie, ne revedem in salonul Casei Memoriale „George Bacovia” din Bacau, in monotonia unui eveniment care vrea sa evoce, la nastere sau la moarte amintirea unui poet – simbol pentru aceasta urbe. Citeva prelegeri ale unor profesori despre importanta scriitorului, citiva elevi si actori recitind/lecturind cele mai frumoase poeme, un zimbet extatic in fata geniului si apoi tacere, citeva luni. Custodele Maria Ioana Baitanu a atras insa atentia celor prezenti la intilnirea aniversara de vineri, cu ocazia implinirii a 129 de ani de la nasterea poetului, ca Bacovia are nevoie de mai mult decit atit si ca generatiile prezente si viitoare din Bacau au fata de poetul care a dat o identitate culturala acestui oras responsabilitatea de a se ingriji de conservarea casei sale memoriale. „Este o casa veche de peste 150 de ani, structura sa este foarte fragila. Anual se produce o inclinatie de patru grade pe spatele cladirii. Daca nu vom face ceva vom risca sa pierdem acest monument. Ne trebuie multi bani pentru o expertiza, igienizare si pentru refacerea siglei Casei, care este destul de puerila, nu-si are locul”, a avertizat profesoara Maria Baitanu.
Doua poze la 0,5 lei, investitie in promovarea imaginii poetului
Bani nu sint dar nici nu se produc. Investititiile in promovarea imaginii lui George Bacovia sint minime la acesta institutie muzeala. Vizitatorii care ajung aici au la dispozitie pentru cumparare doar doua fotografii cu imagini din muzeu, a cite 0,5 lei bucata, si doua pliante, unul despre Casa “Nicu Enea” si altul despre Complexul Muzeal “Iulian Antonescu”, in care sint inserate citeva informatii despre Casa Memoriala “George Bacovia”. Nici vorba de volume de poezie traduse intr-o limba straina sau CD-uri cu inregistrarea in care poetul recita din propriile poeme. “In doua saptamini speram sa scoatem un pliant strict despre Casa «Bacovia», am avut unul mai demult dar trebuie reactualizat. Am incercat sa facem si o inregistrare cu vocea lui dar nu avem bani, practic n-avem mai nimic, decit un singur casetofon vechi”, a mai spus Maria Baitanu. Profesorul Ioan Danila a subliniat la eveniment ca Bacovia este “norocul urbei care l-a dat, neputincioasa, insa, de a-l pune in valoare”. Universitarul bacauan, un pasionat pastrator al memoriei culturale a locului, a propus realizarea unui itinerariu bacauan al lui George Bacovia, care sa urmareasca repere importante din biografia poetului. Ioan Danila a recuperat ramasite din “salcia lui Bacovia”, retezata in luna august de lucratorii de la Spatii Verzi Bacau, din Parcul Trandafirilor, si le-a expus in holul central al Casei Memoriale.
Bacauanii ignora Casa “Bacovia”
Din informatiile oferite de custodele Maria Baitanu, in saptamina aniversara 13 – 19 septembrie, doar doua grupuri de elevi de la Colegiul Pedagogic “Stefan cel Mare” din Bacau au venit sa viziteze Casa „Bacovia” iar in luna august a avut 150 de vizitatori, dintre care 70 de copii. “Sintem printre putinele monumente intr-adevar vizitate in Bacau. Tristetea noastra este ca majoritatea vin din alte judete, au venit recent excursionisti din Zalau, Sibiu. Muzeul este deschis de luni pina vineri, de la ora 8.00, la 16.00, dar numarul meu de telefon este pe internet si la solicitari pot veni si simbata sau duminica”, a conchis custodele Maria Baitanu. Casa Memoriala “George Bacovia” a fost deschisa in anul 1971. In prezent muzeul se afla in administrarea Complexului Muzeal “Iulian Antonescu”, sustinut financiar de Consiliul Judetean Bacau. (Laura HUIBAN)
Fasolă Ana- Olimpia a zis
Am scris o carte cu titlul „ Introducere în opera lui Bacovia”,dedicată elevilor de liceu. Am vrut să o prezint la liceul „V. Alecsandri” (din Bacău),liceu în care a fost elevă fiica mea.Plină de entuziasm ,mai ales că am realizat și un portret pe pânză (în ulei) ,am luat legătura cu directorul liceului–cum era corect–iar dânsul să ia legătura cu profesorul de limba și literatura română.I-am oferit cartea .Care credeți că a fost răspunsul ? „Eu sunt profesor de filosofie și n-o citesc ”!Am rămas stupefiată,dar am zâmbit și i-am spus să o dea profesorului de română.Cred că și-a dat seama că a greșit și mi-a promis că mă sună la telefon (l-a scris pe un colț de hârtie de pe birou). Am tot așteptat acel telefon …..care n-a mai venit. Am luat legătura cu secretara liceului,pe care am rugat-o să-i ceară cartea și voi veni după ea ; în sinea mea speram că n-o are.că era la profesor. O avea ! Am luat-o(n-am vrut să o mai las ) și am constatat că nici măcar n-a deschis-o; măcar să se fi uitat la cuprins.Am muncit pentru această lucrare, m-am documentat, am pus un strop din sufletul meu și pasiune pentru meseria de profesor.Am lucrat cu elevii peste 30 de ani și știu că pentru ei este dificil să intuiască sensurile poeziei de tip simbolist și să facă și conexiuni cu marea poezie universală.Toate acestea le-am explicat în această carte, cu speranța că va aprecia cineva munca mea.Dar după episodul cu directorul(care mi-a zis direct că „eu n-o citesc) mi-a pierit tot entuziasmul.Am dus toate cărțile într-o librărie, am pus portretul lui Bacovia după dulap și, dezamăgită, îmi văd de viața mea.Acum mă pasionează pictura.