Iata ca istoria se repeta: in fiecare an, de 15 martie – ziua maghiarilor de pretutindeni, spiritele nationaliste ale revizionistilor si iredentistilor maghiari din tinuturile transilvane romanesti se incing, readucind la suprafata obsesia autonomiei pentru secuime, care-i fac pe politicienii si fruntasii udmr-isti sa-si piarda uzul ratiunii, provocind tensiuni si disensiuni printre cei in numele si drepturile carora se actioneaza. Arta provocarilor perpetue, ridicata la rangul de politica de stat promovaa de evenimentele singeroase de la Tg. Mures din urma cu nouasprezece ani, se continua si se perfectioneaza, atentionindu-ne ca armonia coabitarii in conditiile create de apartenenta la comunitatea europeana este inca foarte departe de a se infaptui, cantonindu-se la rangul de deziderat.
Evenimentele de la Cozmeni-Harghita, petrecute in acest sfirsit de saptamina, dar regizate la nivelul statal cel mai inalt in cabinetele Puterii de la Budapesta, reprezintra un episod nedorit si perdant in relatiile ungaro-romane: prezenta presedintelui Solyom Laszlo, la manifestari, anuntata ca o vizita privata, dar dorita a se efectua in conditii oficiale de protocol. Fara a conditiona sau obstructiona in vreun fel demersurile intreprinse, autoritatile romane au apreciat, insa, ca vizita sefului statului vecin nu este oportuna, intrucit acesta intentiona sa sustina conceptul autonomiei teritoriale a Tinutului Secuiesc. Sensibilitati accentuate de incidentul petrecut in urma cu o luna si jumatate, cind presedintele Traian Basescu, aflat in vizita oficiala in capitala Ungariei, a declarat cu claritate si fara nici un fel de echivoc, ca mult-clamata autonomie ceruta de maghiari nu se va realiza niciodata, respingind totodata ideia acordarii drepturilor colective pentru o anumita etnie, dar reiterindu-le pe cele individuale, asa cum sint inscrise si garantate de Constitutia romana.
Dar perseverenta, trebuie sa o recunoastem, este unul din punctele forte ale liderilor coetnicilor nostri maghiari, care vad si iau in considerare doar argumentele ce le sustin interesele, dar trecind sub tacere sau distorsionind adevarul si probatiunile istorice, pe care le rastalmacesc sau pur si simplu le ignora. In spiritul acestei conduite s-a manifestat, si de asta-data, presedintele Solyom Laszlo, care, prezent totusi la Cozmeni, a tinut sa sublinieze, nu chiar in formula diplomatica, faptul ca nici o autoritate din lume nu poate interzice o sarbatoare nationala. Asta, cu toate ca nimeni dintre noi nu a avut motive de a constata ca ar exista vreo intentie cit de mica in acest sens. Adaugind: a fost un gest neprietenos si foarte curios; singele varsat la 1848 pentru libertate si autonomie va da roade.
Mai e nevoie, oare, de vreo explicatie?!
Un posibil raspuns ar putea fi cel al presedintelui Comisiei de politica externa din Senat, Titus Corlatean: „Presedintele Ungariei
incurajeaza deschis autonomia pe criterii etnice in Harghita si Covasna. A fost o actiune concertata a autoritatilor ungare, dupa esecul proiectatelor vizite in Serbia – Voevodina, si Slovacia”. S-a apelat, asadar, la solutia de avarie, perceputa si apreciata de mii de romani ca fiind o manevra parsiva, de oameni vicleni si indemnindu-ne sa nu ne facem nici un fel de iluzii in legatura cu ei si intentiile lor sprijinite pe formula self-govermment. Guvernare locala? La ei acasa, nu la noi!
Dincolo de alte explicatii, dorinte, motivatii si actiuni scoase in fata de evenimentul aniversar-comemorativ si de prezenta presedintelui ungar in tinuturile romanesti populate preponderent de secui, sa ne pastram nota de rationalitate: disensiunile dintre liderii partidului civic maghiar inclusiv in chestiunea referendumului pentru autonomie, reuniti la Cluj-Napoca. Semn ca marul nu e in intregime putred.
Lasă un răspuns