• tinerii sînt cele mai costisitoare personaje în sezonul cald
Vara s-a dovedit din nou cea mai costisitoare perioadă din an pentru buzunarele noastre. De fapt, pentru cele ale părinților noștri, de la care mai toți ne procurăm bănuțul de buzunar sau de deplasare. Tinerii se înscriu detașat, în cursa cheltuielilor familiale, cu cel mai ridicat punctaj.
Nimic nou în acest pasaj. Excepțiile (pentru că deși pare greu de imaginat, există și cazuri de tineri cu pușculița sigilată și cu simțul răspunderii ceva mai dezvoltat) sînt de regulă cei care au cîștigat un ban cinstit, prin propriile eforturi. Celor care au muncit toată vara să facă un ban nu le mai dă mîna să cheltuie economiile pe lucruri inutile. De altfel, trebuie să recunoaștem că, dacă ai reușit să-ți găsești un loc de muncă în care să se cîștige binișor, ești printre cei mai fericiți. Mulți au umblat cu miloaga din ușă-n ușă, poate se va îndura careva să le de-a ceva de lucru, și degeaba. Nu puțini sînt patronii care refuză categoric ideea serviciului sezonier. În acest caz, se aplică planul B, în care avem nevoie de oarecare „influențe”. O rudă ceva mai sus pusă, o cunoștință, un prieten de familie sînt de regulă cele mai eficiente mijloace de a găsi un loc în care să-ți cîștigi cel puțin banii de buzunar.
Spuneam ceva mai sus că cei care cîștigă bani contra propriilor transpirații sînt mai strînși la pungă cînd vine vorba despre cheltuieli. Regula nu este valabilă însă în întregime. Chiar și în cazul în care te-ai spetit întreaga vară pentru cîteva sute de mii lei amărîte este cît se poate de posibil să nu reziști tentației și să faci praf toată agoniseala. „Am muncit toată vara în satul bunicilor la o patiserie și am cîștigat două milioane de lei. Pot spune că sînt destul de norocoasă, pentru că nu a fost o muncă foarte grea și nici nu am lucrat toată ziua. Problema este că nu m-am putut abține și am cheltuit pînă acasă toți banii. Mi-am cumpărat în special de îmbrăcat, cam tot ce mi-am dorit.”, spune Anca S. Din cîte se poate deduce nu este ușor să reziști tentațiilor.
Și cheltuielile în mod sigur nu se reduc numai la îmbrăcăminte. Să ne gîndim numai la zerourile care se pierd într-o scurtă vacanță la mare sau chiar la cîteva ieșiri la iarbă verde. Bronzatul costă, stomacul costă, discoteca nu mai vorbim. Și uite așa ajungem să falimentăm familia. Cît avem bani, să-i cheltuim! Cînd n-o să-i mai avem, vom învăța noi să-i și prețuim.(Roxana Popa)
Lasă un răspuns