• sătulă de bețiile tatălui, tulceanca Irina B. a decis, la numai 13 ani, să plece de acasă • trimisă la cerșit de țigani, fata a ajuns, sîmbătă, la Centrul de minori, după o escală la Valea Seacă
Irina B. ar fi putut fi, la cei 13 ani ai săi, unul dintre elevii buni ai școlii din Sarighioi – Tulcea. A făcut însă numai trei clase, pentru că tatăl său a vrut altceva. Sau, mai bine zis, nu a vrut nimic. „Tata stătea tot timpul în pat și se preface că e bolnav. Pe mine și pe sora mea, Cristina, care e handicapată, ne trimitea mereu să adunăm chiștoace de țigări și să vindem mîncarea pe care ne-o cumpăra o vecină, cu banii trimiși din Italia de mama. Trebuia să aibă bani de băutură. Ne-a distrus pe toți cu chiștoacele lui”, povestește Irina, care, între timp, a devenit cel mai nou locatar al Centrului de minori din cadrul Direcției Generale pentru Protecția Copilului (DGPC) Bacău. Fata mai are cinci frați, dar asta nu o ajută prea mult. Cei mai mari, Paula și Lucian, sînt plecați în Italia, Cristina se chinuie cu un handicap locomotor și un altul de vedere, în timp ce mezina, Olguța, a fost „adoptată” de bunicii dinspre mamă. Doar Valentin ar fi putut să-i dea o mînă de ajutor, dar „seamănă cu tata. Muncește în sat, la pescuit, dar nu aduce bani acasă. Toți banii îi dă pe pocker. Acasă mai aduce doar pîine și pește. Tata îl vinde însă, pe băutură”, după cum spune Irina. Mama fetei a preferat, la rîndul ei, să plece în Italia. De atunci au trecut aproape doi ani. Banii trimiși pe adresa unei vecine se transformau în alimente pentru cele două fete rămase acasă, dar, imediat, sufereau și o a doua metamorfoză. De astă dată în băutură pentru tata. În vară, Irina și Cristina au avut parte de cîteva zile, ultimele, de fericire. „Lucian a venit, pentru cîteva timp, din Italia. A cumpărat de toate pentru casă, dar tata a și vîndut o cutie mare de Dero, pentru a-și face rost de băutură. Nu vrea altceva decît băutură”, continuă, tristă, Irina.
Făcea treabă la Luluța, o țigancă care o trimitea și la cerșit
Sătulă de bețiile tatălui și de căutat chiștoace, fata a decis că singura soluție e să-și ia lumea-n cap. „Am plecat la Tulcea, la niște prietene. Am stat la ele vreo două-trei săptămîni, după care am întîlnit-o în piață pe Luluța, o țigancă, care mi-a spus că mă primește la ea, dacă am grijă de copiii ei. M-am dus, pentru că nu mai aveam unde să stau. Am făcut treabă acasă la tanti Luluța, dar mă trimetea și la cerșit”, spune Irina. Terminîndu-și, probabil, treburile prin Tulcea, „stăpîna” fetei a venit acasă, la Valea Seacă – Bacău. Aici, Irina și-a pierdut utilitatea și a ajuns la Furtuna, o altă țigancă din sat. „Aici am făcut treabă prin casă și am avut grijă de copii. M-au luat și la pădure, dar m-au trimis și la cerșit prin sat”, spune Irina. Acum o săptămînă, fata s-a certat cu Furtuna și a trebuit să-și ia, din nou, picioarele la spinare. A ajuns la Bacău, unde, cîteva zile, a trăit cerșind pe la ușile oamenilor pînă cînd o femeia a adus-o, sîmbătă, la Centrul de minori. „Mi-e dor de mama și de sora mea, Cristina, dar îmi place aici și aș vrea să rămîn. Și mai vreau să merg la școală”, mai spune Irina. Tunsă proaspăt, fata își acoperă capul cu o căciulă roșie. Ochii mari, verzi, dar extrem de triști se văd în toată splendoarea lor și „spun” fără putință de tăgadă că fata nu minte: Irina vrea să meargă la școală. Și mai vrea un strop de fericire. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns