Sîmbătă, 4 decembrie

Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfintei Mucenițe Varvara
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Ioan Damaschinul
Duminică, 5 decembrie
Sinaxar ortodox și romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Sava cel Sfințit

în Constantinopol trăia un vrăjitor viclean, pe care îl chema Mesit. Acesta a luat pe un tînar în chip de famen, neștiind tînarul că acel Mesit este fermecător. Vrînd Mesit să-l înșele și să-l ducă la diavol, a făcut așa: „într-o seară l-a luat pe tînăr și au ieșit amîndoi din cetate la loc pustiu și nelocuit. Iată, tîrziu, fiind seară, au ajuns la un loc și au văzut o cetate ale cărei porți erau de fier. Au intrat amîndoi și au aflat o casă mare în care lumina un sfeșnic de aur și mișunau slugi multe. Unele duhuri, cu chip omenesc, toate vinete și negre, ședeau de-a stînga și de-a dreapta, iar unul mai mare ședea pe un scaun înalt, în chip de împărat. L-a primit cu bucurie, ca pe un prieten, și a poruncit să stea lîngă el. Tînărul s-a așezat în dosul scaunului lui Mesit. Apoi, cautînd spre dînsul împăratul drăcesc, l-a întrebat pe Mesit: „Ce ai adus aici pe tînărul acesta?” Și i-a răspuns: „Robi ai tăi sîntem stăpîne, și acesta împreună cu mine.” Cînd l-a întrebat și pe tînăr dacă îi este rob, tînărul a răspuns: „Rob sînt Tatălui și Fiului și Sfîntului Duh.” Auzind aceste cuvinte, a căzut cel ce ședea pe scaun, l-a fel și toți cei ce ședeau cu dînsul, cu toate lumînările și cetatea aceea. Tînărul acela a rămas singur și, lîngă dînsul, un cal. Speriat, a încălecat și a alergat în cetate. Cînd l-au întrebat unde este Mesit, el le-a răspuns: „S-a pogorît în întunericul cel mai dinafară.”.
După o vreme, tînărul a petrecut pe lîngă un senator, pe nume Teodul, care era rob al lui Hristos, căci iubea pe săraci și săvîrșea fapte bune. într-o seară, venind ceasul rugăciunii, au mers amîndoi să se roage lui Dumnezeu, la un loc ce se numea Fevron. Cum stătea senatorul de-a stînga tînărului, a văzut cum Chipul Stăpînului Hristos se întorcea și prives spre tînăr. Atunci, senatorul s-a aruncat cu fața la pămînt plîngînd și, rugîndu-se zicea: „Doamne al meu, Iisuse Hristoase, pentru ce âți întorci fața Ta de la robul tău, că Tu însuți știi că niciodată nu mi-am întors fața de la omul ce a cerut milostenie de la mine.” După ce s-a rugat multă vreme a venit glas către dînsul și i-a spus: „Tu adică Mă Mulțumești, ca din cele ce ți-am dat âmi aduci. Iar acestuia încă îi sînt dator că întru multă frică s-a aflat și nu s-a lepădat de Mine, ci a mărturisit pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfîntul Duh.” Atunci, Teodul senatorul și-a împărțit toată averea la săraci și s-a dus la Muntele Sinai și s-a făcut călugăr.(Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!