Fiind hîrșit în propagandă și politichie, șeful statului se supără greu. Dar atunci cînd o face, supărarea are o adresă fixă: mă animalule, arogantu’, obositu’ etc.
În ultimul timp este puțin cam nervos, probabil se gîndește la scurtimea de mandat rămasă. Supărarea ultimă are adresabilitate generală și bătaie lungă. Într-un fel este explicabilă această ieșire pe sticlă. Ni se micșorează poporul în mod natural, sigur și fără putința de a opri acest fenomen îngrijorător, fără a-i socoti pe cei plecați definitiv.
La vechii evrei, femeia infertilă era alungată de bărbat sau, în cazuri fericite, era trecută pe un loc secund, ca țiitoare, locul ei fiind luat de o evreică fertilă. Logica lor era nevoia de luptători în conflictele înarmate cu triburile din jur.
Dacă politicienii noștri doresc cu adevărat integrarea europeană și euro-atlantică, acceptînd și procesul globalizării, puținătatea românilor nu ar trebui să îngrijoreze. Sînt atîtea popoare mici care au standarde de viață la care, deocamdată, noi nici nu visăm. Și nu sînt nici prea bogate în resurse naturale. Elveția poate fi luată ca un ideal îndepărtat. Sînt însă și popoare cu o populație numeroasă care nu stau pe roze. Amintim aici țările mari din Asia, Africa și America de Sud.
În fapt, pe cine s-a supărat prezidentul nostru? Pe popor (era să zic stînă). A găsit fulgerător vina, dar și soluția. Tinerii nu au case. Să facem mai multe case! Ideea nu e rea, dar nu este nouă. Și cu șanse minime Nu se poate să nu știe cît costă un metru pătrat de spațiu locativ obținut prin A.N.L. Soluția cu locuințele sociale nu este nici îndestulătoare, pentru că autoritățile administrației publice locale au bugete sărace, dar nici fericită, pentru că aceste locuințe nu asigură un confort civilizat, iar banii pentru cheltuielile de întreținere și cele aferente nu pică din cer și nici de la Guvern.
Cu puțin timp în urmă, premierul-vînător se bucura că un număr de români reușesc să-și găsească de lucru în afara țării. Cum s-ar zice, se bejenește poporul, se destramă familiile, iar șeful Executivului se scarpină sub bărbie de bucurie. Păi, dacă Ioje pleacă în Italia, la măturat, iar Roza se pierde prin Peninsula Iberică, este imposibil să pretinzi să se așeze la făcut copii!
Este notoriu faptul că tot mai multe mame își părăsesc nou-născuții în maternități și spitale, atunci cînd nu îi părăsesc prin trenuri și gări, sau pur și simplu îi omoară. Centrele de minori sînt pline de copii ai căror părinți nu au posibilități să-i crească. Europa ne înjură pentru că puradeii noștri stau cu mîna întinsă pe la ei, fetele și tinerii se prostituează în țară sau peste hotare pentru a trăi de azi pe mîine. Spitalele, aproape de colaps, mai omoară și ele. Primul dintre miniștri, în înțelegere cu vărul Berlusconi, mai face pierduți 105 copii, de, ca între neamuri!
Și ăl Bătrîn îi criticește pe poporeni că stau rău cu producția de viitori subnutriți. Într-un fel, supărarea șefului suprem este scuzabilă. Nu a avut șansa să fie tată. Să înțeleagă ce responsabilitate uriașă înseamnă să crești un copil cît lingura pînă reușește să se descurce singur. Dar cîți tineri se mai descurcă singuri? Dacă nu ar fi amărîții de părinți cu pensiile mizere, care își rup un boț de pîine de la gură ca să-și țină copilul în școală! Cîți tineri mai pot urma o facultate? Și după ce reușesc unii, ce orizont au, ce le oferă societatea?
Poporeanul de azi acceptă 2-3 copii, însă românul cu scaun la cap nu își permite, fie din cauza sărăciei, fie din cauza stresului permanent la care este supus. A încercat Prea-împușcatul să forțeze creșterea natalității și decrețeii în cauză l-au huiduit în decembrie 1989. Mădălin Voicu, reprezentantul rromilor care au mai rămas, emitea o idee tulburătoare, cu mult adevăr în ea, precum că în anul 2050 țara se va numi RROMÂNIA. E de rîs? E de plîns!
Nașterea unui copil este un eveniment sfînt și grija deosebită pentru cresterea lui spre a deveni OM este sacră. Țara e bolnavă și se nasc mulți copii bolnavi fizic, dar și copii care deocamdată sînt lipsiți de șanse, la fel ca și părinții lor. Bruma de alocație, chiar și majorată, constituie o perdea de fum electoral și o falsă preocupare față de viitorul țării. (Hary CERNEȚ)
Lasă un răspuns