Pomenirea Sfîntului Mucenic Emilian de la Durostorum (sec. IV)
Sfîntul Emilian a trăit în timpul împăratului Iulian Apostatul. Era militar și fiu al prefectului din Durostorum. După ce Iulian a dat edictul prin care creștinismul era interzis în tot Imperiul Roman, a fost trimis în Durostorum un oarecare Capitolin, ca să cerceteze dacă mai sînt creștini. Pîrît că este creștin, Emilian a fost întrebat de dregător de ce nu aduice jertfă zeilor. Capitolin a cerut ca sfîntul să fie dezbrăcat și întins cu fața la pămînt și bătut cu vine de bou. După ce a fost bătut vreme îndelungată, Emilian a fost scos din cetate pentru a fi ars de viu. Dumnezeu însă a făcut o minune, căci focul nu l-a mistuit, ci l-a păzit întreg și neatins, iar pe slujitorii lui Capitolin, cei ce erau aproape i-a cuprins flacăra și i-a ars de tot. Văzînd că a rămas nevătămat, fericitul Emilian s-a întors cu fața spre răsărit, și-a făcut cruce și, ridicîndu-și privirile către cer, a zis: „Doamne Iisuse Hristoase, primește sufletul meu!”. După care a murit. Soția lui Capitolin, fiind în taină creștină, a fost rugată de alți mărturisitori ai lui Hristos să ceară de la bărbatul ei trupul noului mucenic spre a fi îngropat după cuviință. (C.Gherasim)
Lasă un răspuns