Pomenirea Sfintelor Mucenițe Pistis, Elpis și Agapi și a maicii lor, Sofia (sec. II)
Aceste Sfinte Mucenițe au trăit pe vremea împăratului Adrian. Erau fiicele unei văduve sărace, Sofia, și se numeau Pistis, care avea 12 ani, Elpis, 10 ani, și Agapi, 9 ani. Toate purtau numele celor mai de seamă bunătăți evanghelice, adică credința (Pistis), nădejdea (Elpis) și dragostea (Agapi), mărturisind astfel atît credința lor în Hristos, cît și rînduiala lor în viața de zi cu zi. Cînd s-a aflat că sunt creștine, au fost chemate în fața împăratului să-și mărturisească credința. Pe drum, mama lor le-a povățuit să nu se lepede de Hristos, chiar cu prețul vieții lor.
Prima adusă în fața judecății a fost Pistis, care nu s-a lepădat de credință, fapt pentru care păgînii au bătut-o cu toiege și i-au tăiat sînii, dar în loc de sînge a curs lapte. După aceea, au întins-o pe un grătar ars în foc și, pentru că a scăpat nevătămată, i s-a tăiat capul. A venit la rînd sora ei, Elpis, care și ea și-a mărturisit credința. Pentru aceasta a fost bătută cu vînă de bou, aruncată în foc, spînzurată și zgîriată cu unghii de fier. În final, a fost cufundată într-o căldare cu smoală topită de unde, prin minune, a scăpat neatinsă. A primit și ea, în cele din urmă, moartea prin sabie. Ultima adusă la judecată a fost Agapi care le-a urmat exemplul celor două surori. Penru credința în Hristos a fost spînzurată cu capul în jos și. Pentru că din toate pedepsele scăpa ca neatinsă, i-au tăiat și ei capul. Sofia, mama fetelor, a plîns trei zile pe mormîntul lor. Pînă la urmă, de supărare, a intrat și ea în rîndul celor drepți. (C.Gh.)
Lasă un răspuns