Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfintei Mucenice Haritina

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Placid și însoțitorii său

într-o noapte, fericitul Andrei s-a sculat la rugăciune și, după ce a sfîrșit-o, a luat cuțitul, a mers la puț și s-a dezbrăcat. Apoi, ca un nebun, și-a tăiat haina în bucăți. A doua zi, dimineață, bucătarul a mers să scoată apă. Cînd l-a văzut pe nebunul Andrei, s-a dus de a spus stăpînului său. Acesta s-a mîhnit și, gîndindu-se că este îndrăcit, l-a legat cu lanțuri de fier și a poruncit să fie dus la biserica Sfintei Anastasia. însă Andrei, care ziua se prefăcea nebun, noaptea se ruga neîncetat lui Dumnezeu și Sfintei Anastasia. Iar în inima sa se gîndea mereu, dacă Dumnezeu a primit lucrul pe care l-a început sau nu? Și voia să se încredințeze de aceasta. Cum se gîndea el, au venit acolo cinci femei și un bătrîn luminos care umblau și cercetau pe cei neputincioși. Ei au mers și la Andrei. Bătrînul acela a zis către una dintre femei: „Stăpînă Anastasie, dar aici nu tămăduiești nimic?” Aceea i-a zis: „Doamne, învățătorule, pe el l-a tămăduit Acela Care i-a zis: Să fii nebun pentru Mine, și părtaș vei fi a multe bunătăți în ziua împărăției Mele. Și nu are el trebuință de tămăduire”. După aceasta, au mers în biserică, de unde nu i-a mai văzut ieșind, pînă ce au început a toca de Urenie. Cînd a cunoscut fericitul Andrei că este primit lucrul lui către Dumnezeu, s-a bucurat cu duhul și și-a continuat rugăciunea. însă au venit la dînsul, în vederea ochilor, diavolul, care ținea o secure, și mulți draci, unii avînd cuțite, alții lemne și pari și sulițe, ca să-l ucidă. Diavolul a început a răcni și s-a repezit asupra Sfîntului, vrînd să-l taie cu securea pe care o avea în mînă. Iar el și-a ridicat mîinile către cer și, cu lacrimi în ochi, a strigat către Domnul: „Să nu dai fiarelor sufletul ce se mărturiseste Ție”. Și apoi: „Sfinte Ioane Teologule, ajută-mi mie!” îndată s-a făcut tunet și s-a arătat un mare sobor de oameni, iar între ei un bătrîn, frumos la chip, cu fața mai luminoasă decît soarele, și o mulțime de slujitori, care a zis: „încuiați ușile, ca să nu scape nici unul din aceștia”. Apoi, i-au prins pe toți diavolii. Iar Andrei a auzit pe un drac care a zis în taină către altul: „Vai de ceasul acesta în care ne-am înșelat. Că Ioan este cumplit și ne va chinui rău.” Sfîntul Ioan a poruncit celor cu haine albe, ce veniseră cu dînsul, să scoată lanțul de fier de la grumazii lui Andrei și a zis: „Aduceți-mi cîte unul”. Apoi, au întins pe cel dintîi drac la pămînt și, luînd lanțul, Apostolul l-a îndoit în trei și i-a dat o sută de lovituri. Și striga dracul ca omul: „Mîntuiește-mă”! După aceasta, au tras pe alt demon și l-a bătut asemenea. Și, după ce i-a bătut pe toți, le-a spus: „Mergînd, arătați-vă tatălui vostru, satana. Oare îi va placea”? S-au dus cei cu haine albe și demonii s-au stins. Iar bătrînul acela a venit la Andrei și i-a spus: „Vezi că ne-am grăbit spre ajutorul tău, că mă îngrijesc de tine, fiindcă Dumnezeu mi-a poruncit să port grijă de tine. Deci, rabdă, și degrabă vei fi slobod și vei începe a umbla în voia ta, unde îți va fi plăcut.” Andrei l-a întrebat: „Domnul meu, cine ești?” Iar el a zis: „Eu sînt cel ce m-am rezemat pe pieptul Domnului”. După care s-a făcut ca un fulger și s-a dus de la ochii lui. Iar fericitul Andrei a continut să-l slăvească pe Dumnezeu, că întru toate i s-a făcut ajutor. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!