Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Averchie, episcopul Ierapolei

Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfintei Maria Salome

Din învățăturile Sfântului Ilarion pentru folosul sufletului: „Străduiți-vă să rîvniți spre viața veșnică cea luminoasă, pe care Domnul, după a Sa milă, ne-a dat-o în dar. Că Domnul Dumnezeu ne-a gătit viață în ceruri și El însuși ne cheamă la ea. Iar noi, să nu facem spre plăcerea trupului nostru, petrecînd în mîncări, cu băuturi, în somn și în pofte, în obicei de păcate, în moleșire trupească și în lenevire, ca să nu pierdem âmpărăția cerurilor și pe Cel ce ne-a chemat la dînsa. Că El a gătit nunta fiului Său, adică âmpărăția cerurilor și a trimis pe slugile Sale să ne cheme, adică pe Prooroci, pe Apostoli și pe Mucenici. Iar noi ne lepădăm, zicînd: «Mi-am luat femeie și nu pot să merg.» Sau: «Boi mi-am cumpărat și mă duc să-i încerc.» Astfel cu alte lucruri ale vieții acesteia, ne lepădăm de viața veșnică. Și nu auzim pe Mîntuitorul Iisus Hristos, Cel ce grăiește: «Nu vă îngrijiți pentru ziua de mîine, ce veți mînca și ce veți bea, sau cu ce vă veți îmbrăca…» Gîndindu-le pe acestea, să ne deșteptăm ca din somn și să mergem pe calea cea strîmtă, care ne duce la âmpărăția cerurilor. Să dăm trupurile nostre la osteneli, la post, la rugăciune, la înfrînare, la nevoință curată. Că âmpărăția cerurilor cu anevoie este a o cîștiga și cei ce se ostenesc ajung la ea. Să ne silim, întru acest scurt veac, și să nu-i facem spre plăcere stricăciosului nostru trup. Eu nu zic să ardem în foc pentru cereasca viețuire, ci să ne ostenim și să ne uscăm trupurile pentru ea. Că a zis Domnul: «Dacă grăuntele de grîu, căzînd pe pămînt, nu va muri, apoi singur va rămîne, iar de nu va muri, mult rod va face.» Și a mai precizat: «De nu vom omorî poftele cele trupești, nu vom putea să facem roduri cerești.» Că cel ce nu-și iubește sufletul său, în veacul acesta, îl va afla pe el în viața cea veșnică. Dacă am auzit aceste cuvinte să nu dăm înapoi. Iar de veți zice că sîntem neputincioși, tu întîi să faci începutul nevoinței, numai după puterea ta, precum poți. Dumnezeu va vedea nevoința ta și îți va ajutor și la celelalte fapte bune. Drept aceea, să nu ne depărtăm de la luptele contra păcatelor. Că, oare, viața noastră este lungă? Nu este ea oare cincizeci de ani, sau șaizeci sau șaptezeci, cel mult o sută, și, oare, mult ne este nouă a ne osteni? Aici, să ne ostenim puțin, iar acolo, la ceruri, în veci vom împărăți. Sau dimpotrivă: aici, puțin viețuind cu slavă, bine hrăniți, bînd și făcînd poftele trupești, fără de înfrînare, acolo, pe veci vom fi dați la osîndă. Drept aceea, să ne îngrijim, că Hristos însuși ne cheama. Spre Dînsul să întraripăm mintea noastră și să viețuim cu dumnezeiască înțelepciune: cu post, cu rugăciune, cu osteneală și cu răbdare, plîngîndu-ne păcatele și avîndu-l pe El pururea în fața ochilor și ziua judecății. Să nu slăbim grija noastră ci, precum am început, așa să și sfîrșim. Că a zis Domnul: «în ce te voi afla, întru aceea te voi și judeca.» Să păzim cuvintele acestea în inimile noastre și să nu slăbim aproape de moarte. Că nu știm cînd va veni ceasul morții și va răpi pe fiecare din noi. Și, de va găsi sufletul nepregătit, va fi osîndit în focul cel veșnic. Iar de ne va afla moartea întru pocăință, atunci, scăpînd de toată scîrba, vom dobîndi bunătățile cele de obște, întru Hristos”. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!