Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Dimitrie cel Nou

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Frumențiu

în cetatea Tirului trăia odată un oarecare vameș, anume Musha, care, de multe ori povestea ceea ce i s-a întîmplat odată: „Eram odată în cetate și luînd zeciuiala de la oaspeți, am înserat. Fiind seară, m-am dus să mă spăl. Am aflat în cale o femeie, stînd pe întuneric. M-am apropiat de dînsa și am început a-i grăi cuvinte de desfrînare. Ea a făgăduit să vină după mine, iar eu, de poftă și de bucurie diavolească, nu m-am mai dus să mă spăl, ci am luat femeia și m-am pornit înapoi la cină. Ea n-a gustat nimic, nici n-a băut, deși am silit-o, și m-am sculat, vrînd a mă duce să mă culc. Am luat femeia de mînă și am vrut să o sărut, iar ea cu lacrimi a strigat cu glas mare: «Vai mie, străina și ticăloasa, cea de tot pierdută, cu sufletul și cu trupul!» Atunci, am început-o pricina țipătului, iar ea, plîngînd, mi-a spus: «Bărbatul meu a fost negustor, și înecîndu-i-se corabia, a pierdut tot ce avea și acum este în temniță. Iar eu, neavînd ce să fac, am vrut, de multă supărare, să-mi spurc trupul și să-i cîștig lui hrana. Căci pe toate le-au jefuit străinii. Și am întrebat-o: «Ce datorii mai sînt?» Iar ea mi-a răspuns: «Cinci litre de aur». Iar eu am luat aurul și i l-am dat: «Pentru frica lui Dumnezeu, nu mă ating de tine, dar primește acestea și-ți răscumpăra bărbatul și te roagă pentru mine, păcătosul». După ce a trecut un an, se făcură multe clevetiri asupra mea la împăratul, că am pierdut birul. Și a trimit oameni care mi-au jefuit casa, m-au adus în Constantinopol și m-au aruncat în temniță. în fiecare zi auzeam că împăratul voiește să mă omoare, spre pilda altora, și eram deznădăjduit pentru viața mea. Deci, plîngînd eu și tînguindu-mă, am adormit în grijă și în întristare și am văzut pe femeia aceea, căreia îi dădusem cele cinci litre de aur, care m-a întrebat: «Ce ai stăpîne? Și pentru ce ești ținut aici?» Iar eu am răspuns: «Sînt clevetit și mi se pare că vrea împăratul să mă omoare.» Iar ea mi-a zis: «Vrei, oare să mă duc pentru tine la împăratul, ca să te slobozească pe tine?» Și i-am zis: «Dar te știe pe tine împăratul?» Și mi-a zis: «Mă știe». După ce m-am deșteptat, nu pricepeam ce va fi cu acest vis. în cealaltă noapte, asemenea, mi s-a arătat, zicîndu-mi: «Nu te teme, eu te voi slobozi». Iar a doua zi, a poruncit împăratul și m-a adus în palatele împărătești. Cînd am intrat și m-a văzut împăratul în haina urîtă și rupta, mi-a zis: «Iată, te iert acum». Căutînd eu cu privirea, am văzut și pe femeia aceea, stînd de-a dreapta împăratului și zîmbind la mine. Atunci a poruncit împăratul ca să mi se întoarcă toată averea și de la sine mi-a dat multe daruri, și cu multă cinste m-a rînduit iarăși, la locul meu, încă m-a făcut căpetenie peste toți vameșii. în cealaltă noapte, mi s-a arătat aceeași femeie, zicîndu-mi: «Știi, oare, cine sînt eu? Sînt cea cu care tu ai făcut milă și nu te-ai atins de trupul meu, pentru Dumnezeu, ci mi-ai răscumpărat bărbatul de la amara moarte din temniță, iar pe mine m-ai făcut a nu cădea în desfrînare, pentru pîine. Drept aceea, și eu te-am izbăvit de primejdie.» Prin aceasta să cunoașteți puterea milosteniei. Vedeti încă și iubirea de oameni a lui Dumnezeu, care a zis: «Tu pentru Mine ai făcut milă, apoi și eu am mărit mila Mea spre tine». Cu adevărat, mare este puterea milosteniei, că și în acest veac face bine, și în veacul ce va să fie. Printr-însa, mai înainte mergem să vedem fața lui Dumnezeu, Care ne răsplătește nouă de șaptezeci de ori cîte șapte. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!