Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Mucenic Sava Stratilat
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Fidel de Sigmaringen
Duminică, 25 aprilie
Sinaxar ortodox și romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Evanghelist Marcu
Din învățăturile sfinților din vremurilor noastre: Nu vă țintuiți înaintea televizorului. Nu uitați că butonul nu se folosește numai pentru deschiderea lui, ci și pentru închidere. Păziți-vă de mijloacele de orbire în masa!
Să nu folosiți rău animalele. „Dreptul are milă de viața dobitoacelor sale, iar rărunchii necredincioșilor sînt nemilostivi”. (Pilde, 12, 10). Dacă vreunul e vătămător, să-l omorîți, fără să-l chinuiți.
Dictaturile sînt plante putrede care cresc pe bălegar. În statele bine ocîrmuite nu se nasc dictaturi.
Realitatea de multe ori trece peste fantezia și închipuirea scriitorului celui mai fantezist.
Un băiat de liceu, rău crescut, întorcîndu-se acasă, după lecția de cateheză, imediat a început, cu multă obrăznicie, să-l ironizeze pe profesorul lui: Ca să înțelegi, spunea, cît de imbecil este, ne-a spus că măgarul lui Valaam a vorbit ca un om. Bunica l-a certat pe nepot pentru necuviința lui față de Vechiul Testament. Atunci, nepotul se întoarse către bunica sa și o întrebă cu aroganță și dispreț: Nu cumva, și tu bunica, crezi în aceste prostii, că măgarul a putut vorbi ca un om? Și bunica i-a răspuns: Dacă tu, fiule, care ești om, poți să vorbești ca un măgar, de ce să nu cred că și măgarul a putut vorbi ca un om?
Într-o zi, cineva l-a întrebat pe sfîntul Epifanie care este cea mai mare binefacere a lui Dumnezeu față de om? Faptul că S-a întrupat, fiule. A doua? Faptul că ne-a lăsat Biserica Sa și ne-a învrednicit să fim membrii ei. Gîndește-te, cîți oameni sînt departe de ea. În același timp și preoția. Preoția e o mare facere de bine. Este conductorul harului lui Dumnezeu. A treia? Moartea.
Nu are importanță care este începutul mîntuirii. Are importanță ca omul să-și pună în valoare viața sa și contează cum o termină. Deoarece, fiecare trebuie să-și înceapă de undeva întoarcerea către Dumnezeu. Unul de la o catastrofă economică, altul de la moarte, altul de la o predică, altul de la boală, iar altul de la altceva. Dumnezeu le întrebuințează pe toate. Spre exemplu, într-o duminică ploioasă, o văduvă cu convingeri religioase căldicele se ducea la cimitir. Ca să se păzească de ploaie, a mers și-a stat sub acoperișul de tablă al intrării bisericii unde slujea un preot, și care după puțin și-a început predica. Cînd văduva a auzit primele cuvinte ale predicii, de curiozitate a intrat în biserică, a fost cucerită de cele zise și a devenit un membru conștient al Bisericii. Adică, Dumnezeu a atras-o… prin acoperișul de ploaie. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns