Sinaxar ortodox: Pătimirea Sfîntului Prooroc Moise
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Rozalia
Duminică, 5 septembrie
Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Prooroc Zaharia
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Laurențiu Iustiniani
Într-o zi, cuviosul Nifon a văzut doi îngeri înălțînd un suflet la cer. Iar după ce s-au apropiat de vama desfrînării și de alte vămi ale păcatelor, au început cei mai mari draci de la vamă să se mînie și să se tulbure, întrebînd: „Cum de îndrăzniți voi să treceți sufletul acesta pe lîngă noi, fiindcă este al nostru?” Au grăit îngerii către dînșii: „Cum să fie al vostru și ce semn aveți pe el, spuneți-ne nouă.” Aceia le-au spus: „Pînă la moarte, răutățile toate le-a făcut. Și, iată, sufletul acesta este robit de patimi și a murit fără de pocăință și nu s-a lăsat de păcate nicidecum, pînă ce a murit, rob fiind păcatului, și a fost pînă acum lucrător al nostru.” Atunci, a grăit unul din îngerii lui Dumnezeu: „Întru adevăr, noi nu vă credem nici pe voi, nici pe tatăl vostru, diavolul, că sînteți plini de toată minciuna, viclenilor. Să se cheme aici îngerul căruia la Sfîntul Botez, i s-a dat lui spre păzire; și acela va spune adevărul.” Iar după ce-l chemară acolo, l-au întrebat îngerii: „Să ne spui nouă dacă acest suflet s-a căit de fărădelegile sale sau a murit întru păcate?” Îngerul a răspuns îngerul: „Eu nu sînt om, nici duh viclean și nu voiesc să spun minciuna, ca toți acești draci. Ci, întru slava Domnului nostru Iisus Hristos, vă spun vouă, că, din ceasul cînd a început a se îmbolnăvi, de atunci a început a lăcrima, mărturisindu-și păcatele. Și, întinzîndu-și mîinile la cer, se ruga lui Dumnezeu și, pentru că l-a iertat, Dumnezeu îl stăpînește. Slava judecății Lui celei drepte.” Auzind aceste cuvinte, îngerii cei purtători de lumină își rîdeau de diavolul și de dracii lui.
Apoi, dracii au răspuns către îngeri: „Dacă se cade să fie mîntuit acesta, apoi toată lumea va primi mîntuire și toti păcătoșii; și în zadar ne ostenim noi”. Iarași le-au zis lor Sfinții Îngeri: „Luați aminte ticăloșilor, că oricîți ar fi cei care, din tinerețe, au greșit, dar pe urmă s-au mărturisit și s-au pocăit, apoi să știți că de toate acele păcate, pe toți i-a iertat Dumnezeu. Măcar că de au mai și căzut în oarecare răutăți, dar îndată lăcrimînd, pocăindu-se, suspinînd, și făcînd milostenie la săraci, aceștia au primit iertăciune. Deci, ce vi se pare vouă, ticăloase fiare cumplite? Oare se cade să cîștige mîntuire sufletul acesta sau nu? Însă să știți că Dumnezeu le este judecător acelora care, prin pocăințe, își aruncă nădejdea către Dînsul. Acestea ne-au ieșit la lumină prin pocăință.Tot ce se arată în Dumnezeu, este lumină. De aceea, cîți oameni își mărturisesc cu lacrimi păcatele înaintea lui Dumnezeu, cu smerenie multă și cu suspinuri și se căiesc de lucrurile rele, primesc de la Milostivul Dumnezeu iertarea păcatelor lor. Iar cei care vor muri întru fărădelegi, tăinuindu-le față de Dumnezeu și nemărturisindu-le, acelora Dumnezeu le este judecător și-i va mustra în vecii cei nesfîrșiți.” După ce au spus acestea, îngerii au rușinat duhurile cele viclene. Și așa s-au dus spre porțile cerești și s-a mîntuit sufletul acela. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns