Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Partenie, episcopul Lampsacului
Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Richard
Duminică, 8 februarie
Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Mucenic Teodor Stratilat
Sinaxar romano-catolic: Fericita Eugenia Smet
Fiind dărîmată Antiohia cu totul, împăratul Iustin a trimis pe dregătorul Efrem ca să o facă la loc. Acest Efrem a fost un om cu viață sfîntă și, mai tîrziu, a fost hirotonit patriarh al Antiohiei, după proorocirea episcopului Pavel zidarul. Și era atunci, în acele părți, un eretic din ceata lui Sever, care, în chipul Sfîntului Simeon Stîlpnicul, petrecea pe un stîlp și, de acolo, prin înșelătoarea sa sfințenie, amăgea oamenii și pe mulți i-a tras la erezia sa. Aceasta deoarece mulțimea mai mult căuta la viață decît la Sfînta Scriptură. Și, patriarhul, văzînd că turma lui piere, mîncată de acel eretic, a mers la dînsul și l-a sfătuit să se unească cu Biserica, și să asculte de Sinodul Sfinților Părinți de la Calcedon. Acela însă i-a răspuns: „Eu de Sinod nu vreau să știu”. A răspuns Sfîntul: „Deci, atunci, pe unul ca tine cum să te sfătuiesc, ca să nu pieri împreună cu poporul?” Iar stîlpnicul, vrînd a înfricoșa pe patriarh, a zis: „Preasfințite patriarh, să aprindem un foc și cine dintre noi nu va arde, acela are credința cea bună”. Și s-a minunat patriarhul de aceste cuvinte și i-a zis lui: „Fiule, ție ți se cuvine ca sfătuirea părintelui tău să o primești. Dar ceea ce voiești tu întrece a mea smerenie. Însa, pentru a ta mîntuire și a poporului, nădăjduind la mila lui Dumnezeu, voi face și aceasta”. Și a poruncit să aprindă focul și cînd s-au aprins lemnele și se înalța para focului, a zis către stîlpnicul: „Vino și să intrăm în foc, precum însuți ai judecat.” Iar el, înspăimîntîndu-se de foc, nu voia să se pogoare. Dar patriarhul, dezbrăcînd omoforul său, l-a aruncat pe el în foc, rugîndu-se lui Dumnezeu și zicînd: „Doamne, Iisuse Hristoase, Care pentru noi în pîntecele Născătoarei de Dumnezeu Te-ai întrupat, arată-ne nouă adevărul”. Și trei ceasuri a fost omoforul în foc și nu s-a vătămat nicicum, ci a rămas întreg. Văzînd aceasta, acel eretic a blestemat pe Sever și erezia lui și, venindu-și întru cunoștință, s-a unit cu soborniceasca Biserică. Și din mîinile dumnezeiescului Efrem a primit preacuratele Taine și a proslavit pe Dumnezeu. Întru acest fel este biruința Bisericii noastre; că întărește cuvîntul prin minuni și nu învață numai cu cuvinte deșarte, încurcate și goale.
Tot creștinul care este deosebit de necredincioși să petreacă fără a face păcate, ca un prieten al lui Dumnezeu, ca un vrăjmaș al diavolului și ca un părtaș al Tainelor lui Hristos. Lepădîndu-se de sataniceștele fapte și de înșelaciunile drăcești, curat fiind și cuvios, de Dumnezeu iubitor și adeseori rugîndu-se lui Dumnezeu, să zică: „Tatăl nostru, Carele ești în ceruri”. Ca nu, în chip nevrednic, pe Dumnezeu numindu-l Tatăl, să-L ocărească pe El. Ci, ca un fiu, să slăvească pe Tatăl și, ca un slujitor, să se teamă de Domnul său. Că grăiește Domnul: „Dacă Tată vă sînt vouă, apoi unde Îmi este Mie slava și cinstea de la voi? Iar dacă vă sînt Domn, apoi, unde-Mi este frica voastră de Mine?” Drept aceea, fraților, să petrecem în porunca lui Dumnezeu. Să-L cinstim pe El ca pe un Tată și să ne temem ca de un Domn. Să ne aducem aminte de păcatele noastre și de ele să suspinăm neîncetat. Și așa, curățindu-ne sufletele noastre, să venim la Hristos.
Lasă un răspuns