Pomenirea Sfinților Cosma și Damian
Sfinții Cosma și Damian erau din Asia, din părțile Ciliciei, din tată păgîn și maică creștină, pe nume Teodota. Rămasă văduvă la o vîrstă tînără, Teodota s-a ocupat de educația celor doi copii, pe care i-a crescut în credința Hristos și i-a trimis la școli înalte. În acest fel, tinerii au deprins meșteșugul doctoricesc și au primit de la Dumnezeu darul de a tămădui orice suferință sufletească și trupească. Ceea ce îi uimea pe toți era împotrivirea lor de a primi vreo răsplată pentru osteneala lor cu cei bolnavi. Nu vindecau pentru plată sau să adune bogății, ci ca să dovedească dragostea lor față de Dumnezeu și față de semeni, după porunca lui Hristos: „În dar ați luat, în dar să dați”. Singura lor răsplată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos, de la Care îi venea tămăduirea.
Pentru purtarea lor, au fost numiți de cei credincioși „doctori fără de plată” sau „doctori fără de arginți”. Ei sînt pomeniți în Biserică, în fiecare an, ca niște calzi folositori și doctori, apărători ai sufletelor și trupurilor noastre.
Sinaxar romano – catolic
Sărbătoarea Tuturor Sfinților
Sărbătoarea Tuturor Sfinților își are originea în practica Bisericii din Antiohia, care chiar în primele veacuri îi sărbătorea cu un fast deosebit pe toți martirii creștinătății. Ziua de 1 noiembrie a fost aleasă din motive de ordin simbolic și de ordin practic. Acesta este un prilej potrivit pentru contemplarea roadelor viței care este Hristos, ale activității apostolice a Bisericii, ale eforturilor și sacrificiilor oamenilor, roade întruchipate în sfinții din ceruri. Prin sărbătoarea de la 1 noiembrie, Biserica aduce un omagiu solemn celor care, urmînd chemarea lui Dumnezeu, au împlinit cuvîntul lui Hristos. Sfîntul Augustin a destăinuit taina sfințeniei: „Copiii lui Dumnezeu nu se deosebesc cu nimic de fiii întunericului, decît doar prin iubire”.
Duminică, 2 noiembrie
Sinaxar creștin – ortodox
Pomenirea Sfinților Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor și Anempodist
Acești Sfinți au fost originari din Persia și au trăit pe vremea
împăratului Saporie cel Mare, care a început prigoana împotriva
creștinilor. Oameni de vază la curtea lui Saporie, Achindin, Pigasie
și Anempodist au fost pîrîți împăratului că se închină Celui Răstignit
și, în ascuns, îi atrag și pe alții la aceeași credință. Pentru aceasta,
perșii păgîni i-au prins, chiar în timp ce se rugau, și i-au dus la
judecată în fața lui Saporie. Au fost supuși la chinuri. Apoi au fost băgați în căldări cu smoală și cu plumb topit și aruncați în mare. Ca prin minune, toți trei au rămas nevătămați. Văzînd puterea credinței lor, o parte dintre slujitorii lui Saporie, între care Aftonie și Elpidifor, au trecut la ortodoxie. Mîniat, conducătorul perșilor a dat poruncă să li se taie capul tuturor. Achinhin, Pigasie și Anempodist, după ce au fost aruncați într-o groapă cu animale sălbatice și au rămas nevătămați, au fost închiși și ei într-un cuptor ars în foc, unde au murit.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Tuturor Credincioșilor răposați
După sărbătorirea tuturor sfinților, în multe părți se făcea pomenirea tuturor credincioșilor răposați, urmînd un îndemn spontan al dragostei creștinești. Sfîntul Odilon, în anul 998, a poruncit ca, la 2 noiembrie, să se facă pomenirea tuturor călugărilor răposați. În anul 1311, Roma a stabilit în mod oficial ca pe 2 noiembrie să fie celebrată pomenirea tuturor credincioșilor răposați. Preocuparea și rugăciunea pentru cei răposați se întemeiază pe adevărul despre existența unei stări intermediare între Biserica triumfătoare și Biserica luptătoare. Mijlocirea sfinților și rugăciunile credincioșilor de pe pămînt, îndeosebi participarea la celebrarea jertfei euharistice oferite pentru sufletele celor răposați, ajută la desăvîrșirea purificării lor. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns