Sîmbătă, 5 iulie
Pomenirea Cuviosului Atanasie, cel din Aton, și cei împreună cu dînsul, șase ucenici ai lui (sec. XI)
Sfîntul Atanasie era originar dinTrapezunt și a trăit pe vremea împăratului Nichifor Focas. S-a născut din părinți evlavioși, primind în urma Sfîntului Botez, numele de Avramie. De mic copil a fost dat la învățătură și a cunoscut toate științele importante ale vremii sale, pentru care a fost trimis la școlile înalte și de multă faimă din Constantinopol. A părăsit cetatea împărătească și s-a dus la Muntele Atonului, un munte abrupt și înalt, unde s-a încredințat unui bătrîn pustnic. Găsind pe munte un loc care-i plăcea mai mult, s-a hotărît să rămînă acolo, socotind să înalțe în acel loc o biserică. Amintindu-și de împăratul Nichifor Focas, s-a dus la Constantinopol să-i ceară acestuia ajutor. Împăratul a zidit în locul arătat de sfînt o biserică în cinstea Maicii Domnului, cu multe chilii și case mari. A ridicat și o lavră, pentru mai mulți nevoitori. Fără încetare, fericitul Atanasie s-a luptat cu grele osteneli și s-a silit să prefacă bolta cea mare a bisericii, pentru a o aduce la o înfățișare mai bună. Într-o zi, suindu-se pe schelă, ca să încheie lucrul, s-a surpat bolta cu el, împreună și cu alți șase frați. Și așa, Fericitul s-a săvîrșit în Domnul.
Duminică, 6 iulie
Pomenirea Sfîntului Sisoe cel Mare
Cuviosul Sisoe a luat asupra sa jugul crucii și a urmat cu osîrdie lui Hristos, trăind în pustie, în deșerturile Egiptului. Pentru smerita lui cugetare, a luat atîta dar de la Dumnezeu, încît a înviat pe morți. Dintre cuvintele sale de învățătură, reținem una: „Ce voi face, părinte, că am căzut în păcat? Sfîntul Sisoe a răspuns: „Ridică-te, fiule, și te vei mîntui”. Zis-a fratele: „După ridicare, iarăși am căzut”. Sfîntul i-a spus: „Ridică-te iarăși.” Fratele a întrebat: „Pînă cînd va fi căderea și ridicarea mea?” Sfîntul Sisoe a răspuns: „Pînă ce te va ajunge și te va găsi sfîrșitul, ori în cele bune, ori în cele rele.
După ce a petrecut șaizeci de ani în pustie, Sfîntul Sisoe a simțit că s-a apropiat sfîrșitul său. Atunci, i-a chemat pe ucenici în jurul său, și, cu toate că s-a luminat și se făcuse fața lui ca soarele, le-a zis: „cu adevărat, nu mă știu pe mine să fi atins măcar începutul pocăinței”. Cuviosul și-a dat duhul său la Domnul, într-o liniște și pace desăvîșite, după care, s-au văzut niște fulgere și s-a umplut casa aceea de bună mireasmă.
Sinaxar romano-catolic
Sîmbătă, 5 iulie
Pomenirea Sfîntului Anton Maria Zaccaria
Sfîntul Anton Maria Zaccaria s-a născut în anul 1502, într-o familie nobilă și înstărită. La botez i s-a dat numele Anton, la care, mai tîrziu, el va adăuga pe acela de „Maria”, spre a-și aminti fără încetare de Maica lui Cristos și a harului divin. Dorința lui Anton de a fi folositor semenilor săi l-a determinat să urmeze medicina. după ce a obținut diploma de medic, la îndemnul insistent al duhovnicului său a început să studieze teologia și să se pregătească pentru a deveni preot. În anul 1528 a dezbrăcat halatul de medic și a urcat treptele altarului, devenind preot. Împreună cu doi prieteni s-a constituit într-o asociație numită „Congregația clericilor regulari ai Sfîntului Pavel”, membrii acesteia fiind cunoscuți sub numele de Barnabiți. Încă nu împlinise vîrsta de 37 de ani, cînd în timpul unei misiuni de rugăciune și predicație a fost cuprins de o febră galopantă. A murit la 5 iulie 1539, asistat de curajoasa sa mamă.
Duminică, 6 iulie
Pomenirea Sfintei Maria Goretti
Familia Goretti era originară din Corinaldo, mică localitate în provincia Ancona, din centrul Italiei. Aici s-a născut Maria, în anul 1890. La vîrsta de 6 ani, s-a spovedit pentru prima oară, iar prima sfîntă împărtășanie o va lua la 11 ani. Din cauza sărăciei, tatăl său s-a mutat la Ferriere de Conca, pe moșia unui principe, într-o cîmpie mănoasă. Cînd Maria avea vîrsta de 10 ani, tatăl său a murit din pricina malariei. În fiecare duminică, Maria făcea un drum de 11 km pentru a lua parte la Sfînta Liturghie. Într-o zi, pe cînd avea 12 ani, Maria era să cadă victima unui viol. Rezistînd în fața presiunii tînărului, care se repezise asupra ei, Maria a fost ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Ultimele cuvinte rostite înainte de a muri, au fost: „Din dragoste către Iisus îl iert și vreau să ajungă în cer și el”. Autorul a fost condamnat la muncă silnică pe viață. În anul 1910, cum a mărturisit chiar el, i s-a arătat Maria Goretti în mijlocul unui cîmp cu crini și l-a chemat să vină după el. Începînd cu această dată, viața lui s-a schimbat total, astfel încît, după împlinirea a 27 de ani de executare a pedepsei, a fost eliberat pentru bună purtare. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns