Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Ecaterina de Siena, patroana Italiei
Un oarecare monah a zidit o mănăstire lîngă Atena și, la un loc văzut, și-a făcut și mormîntul. Și-a făcut o fotografie stînd lîngă el cu un ifos prefăcut, fotografie pe care o arata tuturor cunoscuților lui. A arătat-o și sfîntului Epifanie, așteptînd, poate, să audă cuvinte de laudă de la el pentru pomenirea morții ce o arăta. Cum a văzut fotografia, Părintele Epifanie i-a spus, cu multă mîhnire și multă sinceritate: Nu, părinte! Filosofia, prin excelență, a veșniciei tu ai făcut-o mijloc de arătare (slavă deșartă) și deșertăciune.
Consemnăm ca monahul acesta, mai tîrziu, a devenit schismatic.
Un fiu duhovnicesc al sfîntului Epifanie povestea că în timp ce făcea meditații ca să intre în facultate, profesorul de geometrie și cel de filologie, din cînd în cînd, înjurau de cele sfinte, atunci cînd unii elevi nu erau bine pregătiți la lecții. Părinte, ce pot face ca aceștia doi să se oprească de la a înjura de cele sfinte? l-a întrebat pe Sfîntul Epifanie. După cîteva clipe de gîndire, sfîntul i-a spus: cînd se termină lecția și aveți o pauză, iei separat pe fiecare, fără să vă vadă cineva, și spune-le: Cu ce drept înjuri (hulești) convingerile religioase ale celuilalt? Asta s-o faci după rugăciune și imediat după prima lecție în care vor înjura, și după aceea vom vedea.
Acultînd sfatul primit, cu primul prilej, în pauză, l-a luat pe profesorul de geometrie și a pus în practică metoda Starețului. Profesorul a fost surprins, deoarece aștepta o întrebare din geometrie și nu dacă are dreptul să înjure. A început să spună: „Desigur, în general, nu e corect să înjurăm, cu atît mai mult de cele sfinte”. Și în continuare a început să împletească cuvînt de laudă Sfîntului, al cărui nume îl folosise. Și rezultatele: De atunci nu l-a mai auzit să înjure, timp de un an, cît a făcut meditație. La fel și filologul. N-a mai înjurat, deși, la început, îi venea greu să se abțină.
Un tînăr l-a vizitat, odată, pe sfîntul Epifanie și i-a spus: Părinte, înjur. Dar se întîmplă ceva ciudat. Cînd încerc să fac o treabă și nu reușesc, mă înfurii. Cînd înjur, imediat treaba respectivă se rezolvă.
Sfîntul i-a răspuns fără tulburare: Așa și trebuie să se întîmple!
Și la uimirea tînărului, el continuă: Un diavol te împiedică să-ți faci treaba și un altul te îndeamnă să înjuri. Cînd al doilea te biruiește să înjuri, primul pleacă de la treaba ta și îndată îți rezolvi cele ale tale. Ia aminte, fiule, să nu înjuri, ci să te rogi, cînd lucrezi. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns