SINAXAR Sinaxar ortodox: Pomenirea Cuviosului Ioan de la Lavra veche

Sinaxar romano – catolic: Pomenirea Sfintei Agnesa din Montepulciano

Un călugăr iubitor de Dumnezeu a îndrăgit tare mult un sihastru. Odată, a mers la acel sihastru, așa cum obișnuia, dar l-a găsit mort. A umblat prin hainele lui și a găsit printre ele opt galbeni de aur. Cînd i-a văzut, s-a mirat. I-a luat și a început să plîngă și să se tînguiască, pentru că își imagina că Dumnezeu se va mînia pe bătrîn din cauza acelor bani și-l va pedepsi. S-a rugat la Dumnezeu, să-i arate ce s-a întîmplat cu acel călugăr. La un moment dat, i s-a arătat îngerul Domnului, care i-a grăit: „Ce-ți este ție de plîngi așa, pentru acel sihastru?” Zis-a lui fratele: „De aceasta plîng eu, că, iată, am găsit la dînsul acești opt galbeni și mi se pare că pentru ei se va fi mîniat Dumnezeu pe dînsul și-l va fi trimis la pedeapsă, de vreme ce sihaștrilor, trăind în pustie, nu li se cade să strîngă și să țină la sine bani, că nu le sînt trebuitori.”

Atunci i-a răspuns îngerul: „De vrei să te înștiințezi de aceasta, adu-ți aminte de milostivirea lui Dumnezeu și de iubirea Lui de oameni. Că, de-ar fi toți, în toate, desăvîrșiți, atunci unde s-ar arăta milostivirea lui Dumnezeu și iubirea de oameni?” După aceste vorbe, îngerul s-a făcut nevăzut. Iar călugărul a înțeles astfel că sihastrul a fost iertat. Și i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru imensa sa iubire față de oameni. A îngropat trupul bătrînului, apoi s-a întors la chilia sa.

Fericitul Iacov s-a înstrăinat de lume și a renunțat la toată averea sa. A început să se laude cu ceea ce a făcut. „Cine altul știe mai bine decît mine mîntuirea mea?”, spune el peste tot. Într-o zi a venit la el un demon în chip de înger și i-a zis: „Curăță-ți chilia, să aprinzi candele și făclii și s-o îmbălsămezi cu miruri și tămîie, pentru că Hristos, plăcîndu-I nevoința ta, vine în noaptea aceasta, ca să-ți dea multe daruri”.

Nepriceputul Iacov a făcut tot ce i s-a cerut. Și așa a venit la el Antihrist la miezul nopții. Iacov a deschis ușa chiliei sale, i s-a închinat lui, iar diavolul l-a lovit direct în frunte. N-a stat decît o clipă, s-a întors și a fugit. A doua zi dimineață, Iacov s-a dus plîngînd la un bătrîn. Acesta, chiar înainte să-l audă pe Iacov vorbind, i-a spus: „Fugi de aici, că te-a batjocorit satana”. După ce Iacov a plîns multă vreme, bătrînul l-a certat și l-a sfătuit să meargă la o mănăstire. El a ascultat și a slujit la bucătărie șapte ani cu multă smerenie și ascultare. După aceea, a stat singur în chilie alți șapte ani, împlinind canoanele ce-i fuseseră date. Așa a învățat care-i calea lui Dumnezeu. A ajuns făcător de minuni și astfel și-a încheiat viața pămîntească. (Constantin GHERASIM)