Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfintei Bernadeta Soubirous
Un călugăr egiptean trăia aproape de Constantinopol, pe vremea împăratului Teodosie cel Tînăr (408-450). Într-o zi a trecut pe acolo împăratul. Fără a sta pe gînduri, el și-a lăsat toți însoțitorii și a mers singur și a bătut în ușa călugărului.După ce i-a deschis, monahul nu l-a cunoscut cine era, însă l-a primit ca pe un ostaș, iar după ce a intrat și a făcut o rugaciune, s-a așezat. N-au trecut cîteva clipe și l-a întrebat împăratul: „Cum se află părinții cei ce sînt în Egipt?” Iar el i-a răspuns: „Toți se roagă pentru mîntuirea ta.” Apoi i-a mai zis lui bătrînul: „Mă rog, să mănînci puțin.” Și i-a muiat pîine de a sa și a turnat undelemn și sare și a mîncat; apoi i-a dat lui și apă de băut. Atunci i-a zis împăratul: „Oare știi cine sînt eu?” Iar el a răspuns: „Dumnezeu te știe pe tine.” Atunci i-a spus: „Eu sînt Teodosie, împăratul.” Și îndată, i s-a închinat bătrînul. După aceea, i-a spus împăratul: „Fericiți sînteți voi, că nu aveți grijile vieții acesteia. Cu adevărat, împărat m-am născut și am crescut, însă niciodată n-am mîncat pîine cu așa dulceață, nici apă n-am băut așa precum astăzi.” La care i-a zis călugărul: „Fiindcă noi călugării toate bucatele le facem cu binecuvîntare, pentru aceea și această mîncare proastă este dulce. Iar în casele voastre toată osteneala bucatelor celor multe o fac slugile și binecuvîntare nu iau de la nimeni.” De atunci, a început împăratul a cinsti pe călugări și a le da cîte ceva. Iar călugărul, lepădînd cinstea dată de împărat, a fugit și a mers în Egipt.
O altă pildă: Un călugăr oarecare, după ce s-a lepădat de viața lumească și a împărțit averea la săraci, și-a păstrat puțină avere, ca să-i fie lui de trebuință si de vreo slujbă. Apoi a mers la sfîntul Antonie cel Mare. Însă, după ce a aflat și a înțeles starețul toate cele despre dînsul, i-a zis: „Dacă voiești să fii călugăr, să mergi acum în cutare sat și să cumperi de acolo carne și să o pui peste trupul tău, gol fiind, și așa să vii aici.” Deci, a făcut fratele așa, iar cîinii și păsările, care vedeu carnea aceea, i-au rupt tot trupul, pînă ce a venit la Sfîntul. Cînd a sosit înaintea starețului, Antonie l-a întrebat dacă a făcut precum i-a poruncit. Iar fratele acela și-a arătat trupul ciupit și mușcat de păsări și de cîini. Atunci, i-a zis Sfîntul Antonie: „Cei ce se leapadă de viața cea proastă și lumească și vor să mai aibă și să păstreze averi și bani, așa vor fi rupți și ciupiți, luptîndu-se cu dracii gîndurilor.” (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns