Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntul Simeon
Fericitul părinte Pavel cel simplu, ucenicul Sfîntului Antonie, a povestit că odată a mers la o mănăstire, pentru a vedea ce fac călugării. După vorbirea cea obișnuită între dînșii, au intrat în sfînta biserică a lui Dumnezeu, ca să săvîrșească obișnuita slujbă. Iar fericitul Pavel lua aminte la fiecare din cei ce intrau în biserică, cu ce fel de suflet intrau la slujbă. Că avea și acest dar, dat lui de la Dumnezeu, ca să vadă pe fiecare, ce fel este la suflet, așa cum vedem noi chipul unii altora. Și, intrînd toți cu fața luminată și văzînd pe îngerul fiecăruia bucurîndu-se de dînsul, a văzut pe unul negru și întunecat la tot trupul și dracii ținîndu-l de amîndouă părțile și trăgîndu-l spre ei și punînd căpăstru în nasul lui, iar pe sfîntul lui înger mergînd departe de dînsul, posomorît și întristat. Iar Pavel a lăcrimat și a plîns pe cel care i s-a arătat așa. Cei ce au văzut grabnica lui schimbare l-au întrebat, rugîndu-se să le spună pentru ce plînge, socotind de nu cumva toți sînt în primejdie. L-au mai rugau, iarăși, să intre și la slujbă cu dînșii. Însă Pavel a rămas afară, tăcînd și plîngînd pe cel ce i s-a arătat întunecat.
După puțin timp, sfîrșindu-se slujba, și ieșind toți afară, iarăși a luat aminte Pavel la fiecare, știind ce fel a intrat și vrînd să cunoască în ce fel iese. A văzut pe bărbatul acela, care avea mai înainte tot trupul negru și întunecat, că iese din biserică luminat la față, alb la trup și pe draci mergînd departe de dînsul, iar pe sfîntul înger de-aproape urmîndu-i și bucurîndu-se de dînsul. Iar Pavel, sărind de bucurie, a strigat, binecuvîntînd pe Dumnezeu, apoi s-a suit pe o treaptă înaltă și i-a chemat pe toți lîngă dînsul. Toți au alergat cu sîrguință, vrînd să audă cele ce se zic. Și după ce s-au adunat toți, Pavel a povestit cele ce văzuse dînsul, mai înainte de intrarea în biserică, și, iarași, și ce văzuse după aceea. Apoi l-a rugat pe bărbatul acela să spună motivul pentru care i-a dăruit lui Dumnezeu această grabnică schimbare. Omul respectiv, fiind vădit de Pavel, înaintea tuturor, a povestit despre dînsul: „Eu sînt om păcătos și de multă vreme viețuiam, pînă acum, în desfrînare. Iar acum, intrînd în sfînta biserică, am auzit citindu-se din Sfîntul Prooroc Isaia: „Spălați-vă și vă curătiți. Nu mai faceți rău înaintea ochilor Mei. Învățați să faceți binele. De vor fi păcatele voastre cum e carmazul, ca zăpada le voi albi. De veți vrea și de Mă veți asculta, bunătățile pămîntului veți mînca”. Iar eu auzind acestea, am suspinat și am zis către Dumnezeu: „Tu, Dumnezeule, Care ai venit în lume să mîntuiești pe cei păcătoși, cele de acum, prin proorocul tău ai făgăduit, împlinește-le cu fapte și la mine, păcătosul și nevrednicul. Că, de acum îți dau cuvînt și mă făgăduiesc și din inima mărturisesc Ție, că nu voi mai face astfel de rău, ci mă lepăd de toată fărădelegea și Îți voi sluji de acum cu inimă curată”.
Cunoscînd, din dumnezeieștile Scripturi și din descoperirile sfinte, cîtă bunătate are Dumnezeu către cei ce Îl caută pe Dînsul și prin pocăință își îndreptează greșelile lor, să nu ne deznădăjduim de mîntuirea noastră.
Lasă un răspuns