SInaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Petru Damian
Duminică, 22 februarie
Sinaxar ortodox: Moaștele Sfinților Mucenici din Evghenia
Sinaxar romano-catolic: Catedra Sfîntului Apostol Petru
Părintele Marcel spunea că un stareț care locuia într-un schit s-a sculat într-o noapte ca să-și facă slujba și a auzit un glas de trîmbiță, ca la un război. Starețul s-a tulburat și se gîndea de unde vine glasul trîmbițelor de război. Iar cînd se gîndea el așa, îndată a venit aproape diavolul, care i-a spus: „Așa, cu adevărat este război, iar de nu voiești să ai război asupră-ți, mergi de dormi și nu vei fi în război. Că noi nu ne luptăm cu cei leneși, ci cu pustnicii și cu cei ce priveghează întru rugăciuni, și asupra acelora tăbărîm”.
Semnele și cunoașterea celui ce are smerenia cea adevărată sînt acestea: a se socoti pe sine că este mai păcătos decît toți păcătoșii și că nici un bine nu a făcut înaintea lui Dumnezeu. A se prihăni pe sine în toată vremea, în tot locul și în toată lucrarea. A nu năpăstui pe nimeni, nici a socoti că este cineva pe pămînt mai pîngărit decît dînsul, sau mai păcătos, sau mai leneș. Pe toți de-a pururea să-i laude și să-i slăvească. Să nu judece sau să defăimeze, ori să grăiască de rău pe cineva, vreodată. Să tacă pururea și să nu grăiască ceva, fără de poruncă sau fără de mare trebuință. Iar cînd va fi întrebat și va răspunde, aceasta să o facă cu mare alinare, cu liniște și rar, ca și cum ar fi silit, sfiindu-se, să grăiască. Să nu se supere pe nimeni, ori pentru credință, ori pentru altceva; ci, dacă zice de bine, să zici și tu așa, iar de zice de rău, să zici: „Tu știi”. Să aibă supunere și să-și urască propria voie, ca pe o pierzătoare de suflet. Să nu caute la nimeni de sus. Să aibă înaintea ochilor săi moartea. Să nu cuvînteze în deșert sau să grăiască deșertăciuni, ori să mintă vreodată. Să nu grăiască împotriva celui mai mare. Să accepte bucuros ocările, defăimările și pagubele. Să nu iubească odihna, ci osteneala. Să nu întărîte pe cineva sau să rănească știința cuiva.
Acestea sînt semnele și cunoașterile smereniei celei adevărate. Și fericit este cel ce le are pe ele, că acela s-a făcut casă și biserică a lui Dumnezeu și Dumnezeu S-a sălășluit întru dînsul și s-a făcut moștenitor Împărăției Cerurilor. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns