Singurul armurier din România locuiește în orașul Buhuși. Mai cunoscut printre colecționarii de armuri, săbii sau coifuri din Occident decît din țară, Răzvan Botezatu este singurul român care a pătruns în breasla celor 15- 20 de armurieri din întreaga lume. El este preferat de colecționari, pentru că armurile sale sînt singurele gravate, dar și pentru că propune clienților soluții inedite. După cinci ani de cînd și-a transformat pasiunea în meserie și sursă de cîștig, Răzvan Botezatu a ajuns să cîștige într-o lună 2.000 de euro.
Pasiunea pentru cavalerii de altădată, pentru armuri, coifuri, săbii și alte arme medievale a devenit pentru un tînăr buhușean cu spirit întreprinzător o adevărată afacere. Tînărul comercializează copii fidele ale armurilor purtate de cavalerii teutoni, de luptători spanioli, vikingi sau nemți din perioada medievală, dar și săbii de luptă ale unor personaje istorice sau din filme celebre.
Răzvan Botezatu a terminat Facultatea de Matematică la Iași, dar nu a predat nici măcar o zi ca profesor. „De cînd eram copil am fost pasionat de istorie, de cavaleri și luptători. Am citit tot felul de cărți de istorie și așa am ajuns să aflu foarte multe informații. În prima vacanță din facultate, m-am apucat, mai mult în joacă, să confecționez săbii de luptă, pe care le-am vîndut într-un anticariat din Iași. Nu erau foarte mulți bani, dar însemnau, la acea vreme, un supliment financiar pe lîngă bursa pe care o obțineam ca student. Eram mai bucuros că cineva se interesa de lucrările mele și că nu stăteau în anticariat mai mult de o lună”, își amintește Răzvan Botezatu cum a început totul.
Chiar dacă a continuat să studieze serios la facultate, Răzvan nu a renunțat să confecționeze arme medievale, pentru că a simțit că e rost de o afacere. Așa că, în vacanțe, sau chiar în timpul anului universitar, în timpul liber, stătea mai tot timpul în mini-atelierul său și scotea aproape pe bandă rulantă săbii și pumnale, pe care le vindea în anticariatele din Iași sau în magazinele de lux din Bacău. Nici după ce a terminat facultatea, Răzvan nu a renunțat la pasiunea sa. „Părinții mei, care sînt profesori, au fost de-a dreptul șocați cînd au aflat că nu vreau să mă încadrez ca profesor și că vreau să fac săbii, pumnale, coifuri și armuri. Dar nu au avut ce face și m-au acceptat cu nebuniile mele”, povestește el.
În elita armurierilor din întreaga lume
Prima armură confecționată de Răzvan Botezatu a fost realizată pe cînd acesta era încă în facultate. Ca și săbiile, și armura a fost vîndută imediat într-un anticariat din Iași, iar banii luați la acea vreme însemnau echivalentul a vreo patru burse de student. Abia din anul 2000, cînd a terminat studiile și s-a reîntors în Buhuși, s-a apucat serios de confecționat armuri. Deși era bucuros că lucrările sale se vînd ca pîinea caldă, tînărul întreprinzător era nemulțumit, deoarece banii pe care îi lua pentru lunile de muncă la îndreptat și șlefuit tabla erau insuficienți. În plus, colecționarii din România nu apreciază la adevărata valoare o astfel de lucrare. Cele mai multe cereri din România le-a primit de la persoane dubioase, care i-au cerut să le facă săbii și pumnale. Cum aceste cereri nu aveau nici o legătură cu pasiunea sa, le-a refuzat frumos, solicitînd sume astronomice, care i-au descurajat pe cei interesați. Așa că și-a căutat clienți în străinătate, fiindcă acolo se pune mult mai mare preț pe astfel de obiecte. „Am luat legătura cu armurierii din lume, prin Internet. Există un forum de discuții și fiecare armurier își postează lucrările pe site și cere părerea celorlalți. Așa am intrat în lumea bună a armurierilor din toate colțurile lumii. Din cîte știu eu, nu sînt mai mult de 15-20 de armurieri buni și cunocuți în toată lumea. Printre ei sînt vestiții armurieri din Toledo, armurierii americani care realizează costumele de luptă pentru casele de producție de la Hollywood sau armurierii nemți, vestiți în toată lumea pentru armurile lor. Sigur că, dincolo de discuții și de faptul că pe acea listă de discuții se schimbă păreri, cea mai bună carte de vizită a oricărui armurier sînt lucrările sale”, spune Răzvan Botezatu.
Occidentalii plătesc bine
Ca să-și facă piață de desfacere și să afle care sînt lucrările cele mai căutate de colecționarii de armuri din Occident, Răzvan Botezatu a fost, în 2001, la tîrgul armurierilor din Munchen. Acolo a expus cîteva armuri pe care le-a realizat la foc automat, din cauza decalării perioadei de desfășurare, iar dichiseala cu care erau lucrate i-a convins pe occidentalii mofturiși pasionați de costumele de luptă ale războinicilor medievali să-l solicite pentru a le realiza armurile la care visează. „Și înainte, dar mai ales după ce m-am întors din Germania, lucrez numai la comandă. Nu mi-am bătut niciodată joc de lucrările pe care le-am realizat, indiferent de banii care i-am încasat pentru un coif, un pieptar sau o armură completă. Am clienți mai ales în Germania, dar am lucrat și pentru italieni, unguri sau englezi. Știu că în lumea aceasta mică a armurierilor se face schimb de idei și fiecare se mîndrește cu armura sa, iar dacă aș fi făcut o armură mai puțin bună s-ar fi aflat imediat. Mi-aș fi pierdut și clienții pe care-i am, așa că am respectat întotdeauna cererile și promisiunile făcute clienților”, spune Răzvan Botezatu.
El își și consiliază clienții. În plus, ca lucrarea sa să fie cît mai fidelă modelului, Răzvan a cheltuit o grămadă de bani ca să cumpere cărți și pliante cu armuri, la care se adaugă zeci de ore petrecute pe Internet, să vadă lucrări expuse în cele mai cunoscute muzee din lume. „Peste tot pe unde mergem în excursii în străinătate, ținta noastră sînt muzeele, unde Răzvan fotografiază armurile expuse. Așa ne-am făcut o bază de date cu tot felul de modele de armuri, după care realizează apoi. Sînt clienți care îi cer un coif al luptătorilor vichingi și armuri nemțești, care nu se prea potrivesc. Răzvan le trimite clienților modelul de armură pe care îl solicită și le arată și coiful care se potrivește cel mai bine. Dacă nu vor și nu vor, face cum doresc clienții, însă cei mai mulți îi acceptă sfaturile”, ne-a declarat Ramona Botezatu, soția armurierului din Buhuși. Deși meseria soțului ei e neobișnuită, îl sprijină în tot ceea ce face.
E singurul care își gravează lucrările
Ca orice armurier care se respectă, și lucrările realizate de Răzvan Botezatu sînt ușor de recunoscut, fiindcă și-a creat un stil propriu. „Sînt singurul din lume care gravez cu acid armurile realizate. Ceilalți armurieri nu au adoptat acest tip pentru că este periculos și foarte migălos, și, în plus, solicită și foarte mult timp. Cei mai mulți preferă să facă mai multe armuri și să le vîndă imediat, decît să stea să lucreze două – trei luni la o armură gravată completă, cu coif, pieptare, brațe, picioare, încălțămînte și mănuși”, explică Răzvan. În cei peste cinci ani de cînd s-a apucat de confecționat armuri, Răzvan Botezatu a realizat peste 30 de costume complete, cărora li s-au adăugat cîteva zeci de coifuri și pieptare realizate separat, săbii și pumnale. „Acum lucrez la o armură cu totul inedită, care se mișcă, concepută după o idee de-a mea. Am introdus un dispozitiv electric, iar cînd acesta este acționat armura face o reverență. Este a doua lucrare de acest tip pe care o realizez pentru un client din Germania, pentru că prima a fost făcută cadou unui prieten”, spune armurierul buhușean.
Dacă la început cîștiga bani foarte puțini, acum pasiunea lui Răzvan a devenit principala sursă de venit a familiei Botezatu. În funcție de complexitatea lucrării și de pretențiile clienților, pentru o armură completă străinii plătesc și cîte 1.500 de euro. Pentru o sabie sau un pumnal, tarifele percepute de singurul armurier din România variază între 150 și 200 de euro, iar un pieptar gravat sau un coif aduce la bugetul familiei cel puțin 300 de euro. „Veniturile nu sînt constante de la o lună la alta. Se întîmplă ca într-o lună să lucrez mai mult, iar în alte luni să îmi vină banii. Venitul mediu se ridică la aproximativ 2.000 de euro”, recunoaște Răzvan Botezatu. El speră ca în viitor să-și atragă cît mai mulți clienți din țările în care vinde deja dar și din altele. Asta i-ar permite să trăiască și să facă permanent doar ceea ce-i place: armuri. (Costinela BREAHNĂ)
Lasă un răspuns