Solidaritatea umană nu poate fi învinsă

Abea venisem de la școală și deschid televizorul. Apoi zăresc o ediție specială de știri pentru că în Spania, la Madrid, s-a întîmplat un masacru. Nedumerită pe moment și foarte tulburată de imaginile înfiorătoare, mă așez în fotoliu și continui să prives uimită imaginile terifiante care se derulează înaintea ochilor mei. Aflu că un nou atac terorist a avut loc și că întreaga lume este în stare de șoc. „Trenul morții”, așa a fost numit atacul terorist care a lăsat în urmă mii de victime de diferite naționalități. Copii, tineri, studenți, muncitori, la prima oră a zilei, cînd trenurile sînt arhipline, au murit într-o clipă, cînd o mînă criminală a detonat bombele plasate în vagoane. Panica a pus stăpînire pe întreaga lume. Să fie numărul 11 unul blestemat? 11 septembrie, 11 martie, victime de 11 naționalități…

Ce m-a impresionat însă cel mai mult a fost mobilizarea imediată a populației din Madrid, a oamenilor care au venit pentru a da o mînă de ajutor, pentru a dona sînge și pentru a face voluntariat pentru îngrijirea răniților. În aceste momente de criză, solidaritatea umană a impresionat mai mult decît lacrimile, urletele de durere și disperarea de pe fețe pline de sînge. Asta nu poate fi învinsă de nimeni și cred că abia aceasta ar putea fi cheia succesului în lupta cu niște demenți care se joacă de-a Dumnezeu. (Mădălina STURZU)