Sportul băcăuan plînge după Viorel Grigore

Doliu în sportul băcăuan. Cei care l-au cunoscut pe Viorel Grigore nu-și pot stăpîni emoțiile. Cu toții, plîng ca niște copii. Nu le vine să creadă că prietenul lor, „Grișa” cum îl alintau, a plecat într-o altă lume. De-acum încolo, sportul băcăuan e mai sărac. A pierdut un om care și-a dedicat întreaga viață sportului. Viorel Grigore și-a început cariera sportivă în baschet, fiind ani la rînd jucător și căpitan al echipelor Poli Galați (Divizia A), Armata Bacău și Letea Bacău (Divizia B). De la baschet a trecut la volei, fiind component al formației Aurora Bacău. A rămas în teren pînă la vîrsta de 37 de ani, trecînd apoi la birou în funcția de vicepreședinte al Sport Club Bacău, începînd cu anul 1980. Pe perioada mandatului său de la SC Bacău, care s-a întins pînă în anul 1989, Viorel Grigore a înființat secția de tenis de cîmp, fiind și cel care a construit cocheta bază de tenis. Secția de scrimă și cea de sărituri în apă au fost și ele „opera” celui care a fost Viorel Grigore. în anul Revoluției, „Grișa” a fost uns director al CJEFS, actuala Direcție de Sport Județeană, unde a stat pînă în ’93, cînd și-a dat demisia. A plecat de la cîrma sportului băcăuan cu un gust amar. Nu-și îndeplinise visul, un vis pentru care a plătit un prim tribut în viață. A suferit un infarct. Asta din pricina guvernanților de la acea vreme, care au sistat finanțarea centrului de pregătire olimpică, rămas și acum, după mai bine de 14 ani, în paragină. S-a retras în învățămînt, la Colegiul „Ștefan cel Mare”, acolo unde și-a continuat marea sa pasiune: sportul. Timp de opt ani, Viorel Grigore a bătut la multe uși pentru ca elevii Colegiului „Ștefan cel Mare” să-și poată facă orele de sport într-o modernă sală, acceptată și pentru competiții oficiale. Din păcate, Viorel Grigore n-a mai apucat să taie panglica acestei moderne săli de sport, dar a plecat într-o altă lume, mulțumit cu ceea ce a lăsat în urma lui. Despre Viorel Grigore se pot spune multe, toate la superlativ. A fost un om de ținută, cu probitate morală și profesională, dornic să rămînă ceva în urma lui. Acum, în urmă rămîn doar aminitirile și regretele. Amintiri din ’90, cînd Viorel Grigore a purtat torța olimpică, sau din ’92, cînd a condus delegația sportivilor băcăuani la Jocurile Olimpice de la Barcelona. în 2002, „Grișa” a fost recompensat de președintele țării cu „Meritul sportiv”, clasa a 2-a, pentru întreaga sa activitate în sportul românesc. Pentru că așa a vrut destinul, Viorel Grigore a trecut în neființă în drum spre școală. Vroia să mai facă o oră de dirigenție. N-a mai ajuns însă…Inima lui de sportiv a încetat să mai bată. Adio „Grișa”! Nu te vom uita niciodată! Corpul său neînsuflețit este depus la sala de sport care-i poartă numele, cea a Colegiului „Ștefan cel Mare”, înmormîntarea urmînd să aibă loc duminică, la ora 12.30, la Cimitirul Central.
(Cristi SAVA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!