Ștefan RADU

Pînă și-n Ucraina!

Ceea ce s-a întîmplat la Kiev a ținut atenția trează a milioane de oameni din lumea largă. La început, totul a părut a fi o nebunie a cîtorva idealiști, fără vreo șansă în fața mecanismului bolșevic al statului corupt. Nici aparițiile partizane ale lui Putin, nici prezența amenințătoare a trupelor de represiune, nici complicitatea televiziunilor subordonate puterii pro-ruse nu au reușit să demobilizeze manifestanții care cereau dreptate și corectitudine politică. Evenimentele derulate în capitala Ucrainei mi-au reamintit scenele din Piața Universității de la București, consumate în urmă cu 14 ani. Pe de o parte același romantism revoluționar, iar pe de altă parte o infinită și disperată încrîncenare a comuniștilor reformați, dispuși la orice înscenare perversă și dezinformare ticăloasă. Doar vremurile au fost altele. Acum, Occidentul a reacționat clar în favoarea „Revoluției Portocalii”. Presiunea externă a făcut posibilă o primă – și relativă – victorie a demonstranților în favoarea democrației. Și tot pentru că vremurile sînt altele față de-acum un deceniu și jumătate, judecătorii au demonstrat că s-au săturat și ei de permanentul compromis mizer la care au fost obligați de către puterea pro-moscovită. De fapt, mult mai importantă îmi pare a fi revoluția din justiția ucraineană, acolo unde s-a decis reluarea turului doi la prezidențiale.
în România – o țară cu pretenții de integrare în marea familie a democrațiilor stabile – nu existe gesturi esențiale din partea instituțiilor statului care să demonstreze ieșirea din mentalitatea totalitară. Dincolo de discursurile ajustate după tipicul de la Strassbourg sau Washinghton se ascund ridurile bătrînilor activiști școliți la Moscova. Am ascultat bîlbîielile penibile ale președintelui BEC și m-am întrebat dacă asta este fața nouă a justiției române? Explicațiile liderilor puterii, patetice și îngălate, au încercat să ascundă esențialul: hoția. Nu contează cît s-a furat, ci însăși ideea că s-a furat! Nu știm cu cine au votat „alegătorii-turiști”, însă ei sînt infractori și trebuie arestați. Se teme, oare, Poliția că va descoperi că nenorociții care au votat de mai multe ori vor declara că au primit ordine și asigurări de la nume mari din partidele importante ale țării? Ce vor spune funcționarii de la fiscul din Ilfov, plimbați pe la secții de-aiurea, cînd vor trebui să dea cu subsemnatul? Pe voturile acestor „mitici” se va construi viitoarea putere în România?! Ei ne vor deschide porțile către Uniunea Europeană? O victorie obținută prin fraudă și furăciune este mai nocivă decît o înfrîngere cinstită. Anchetatorii și judecătorii acestor fapte ar trebui să demonstreze că sînt cel puțin la nivelul justiției din Ucraina, țară considerată a fi incompatibilă cu standardele de democrație occidentale.
S-a lansat ideea conform căreia cine contestă alegerile din România este un dușman al intereselor țării. Adică nu furtul contează, ci imaginea cu care aburim lumea. Eu mă întreb dacă europenii chiar își doresc un partener care „modelează” realitatea? Aud din ce în ce mai mulți analiști care promovează teoria conform căreia la Uniunea Europeană este preferată continuitatea și stabilitatea din România, chiar dacă electoratul și-ar dori altceva. Adică Vestul ar valida orice rezultat care ar păstra structura actuală a puterii politice de pe la noi. Pînă aici să fi ajuns pragmatismul politic global? Regulile democrației rămîn doar pe hîrtie? înclin să cred că lucrurile chiar așa stau: după ce am văzut cum un infractor criminal american – cel care l-a ucis, sîmbătă dimineața, pe liderul formației „Compact” – este scos din țară de Ambasada SUA pentru a se sustrage anchetei, spun că orice mîrșăvie este posibilă. Unul dintre muzicienii importanți ai românilor este omorît de un ofițer american pezevenchi și, probabil, băut, iar dinspre autoritățile statului nostru nu se aude nici un diftong. Slugărnicia guvernanților mă umiliște pe mine, cetățeanul care nu mă simt protejat de instituțiile statului. „Ei” (similar cu „ăia”) au grijă să-și conserve puterea, iar „noi” (alții decît „ăștia”) trebuie „să facem ciocul mic”. Altfel devenim dușmanii intereselor naționale…

Ștefan RADU
lor subordonate puterii pro-ruse nu au reușit să demobilizeze manifestanții care cereau dreptate și corectitudine politi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!