Ștefan RADU

Nu cred că a fost cineva care a prevăzut explozia de violență provocată de publicarea cîtorva caricaturi imbecile undeva, prin nordul Europei. Am asistat în ultima săptămînă la evenimente greu de definit din perspectiva civilizației mileniului trei. în numele lui Dumnezeu Cel Unic, au fost – iarăși – uciși oameni, incendiate instituții și lansate comunicate belicoase. Puținele voci echilibrate nu au mai putut fi auzite din vacarmul barbar declanșat de ambele tabere. Pentru că atît demonstrațiile violente din lumea arabă, cît și atitudinile arogante și suficiente din Europa se încadrează în aceeași matrice a prostiei umane. Mă întreb ce vină au diplomații, turiștii sau militarii europeni originari din țările unde cîteva foi comerciale au publicat niște desene injurioase la adresa unei mari credințe religioase cu redactorii și proprietarii de la acele instituții media? Ce vină aș avea eu, ca român, dacă un idiot de la vreun tabloid ar cere atacarea Statelor Unite sau asasinarea Papei? în numele libertății de exprimare iată că trebuie să înghițim mizeriile unor iresponsabili care au convertit valorile democrației în interes stric personal și comercial.

La urma urmei, ce s-a întîmplat? O glumă proastă a iritat sentimentele cele mai profunde ale unei întregi societăți precum cea musulmană. întîmplarea face că am cîțiva prieteni arabi. âi știu de mai bine de două decenii. Am fost colegi de facultate, am petrecut împreună sau ne-am ajutat la nevoie. Tot timpul ne-am respectat identitățile proprii. Eu – cel puțin – am fost mereu interesat de simbolurile lor religioase, de sistemul de valori, de percepția colectivă pe care o au asupra relităților cotidiene. Le-am ascultat argumentele și frustrările, iar atunci cînd am avut de făcut vreo observație am văzut că sînt, la rîndul meu, ascultat. De aceea, în mare parte, nu mă miră reacția unor mari grupuri de oameni care au atacat simbolurile europene în lumea musulmană. Nu aprob, dar înțeleg. Publicarea caricaturilor este doar pretextul. Singur, acest gest nechibzuit nu ar fi declanșat un asemenea război. Desenele cu pricina au fost doar picăturile care au umplut paharele nemulțumirilor. Rudele victimelor nevinovate din Irak, Afganistan sau Palestina aveau nevoie de un foarte mic impuls pentru a răbufni. Sentimentul arabilor că se află sub ocupație străină, că simbolurile lor seculare sînt erodate și batjocorite, că se atacă identitatea lor națională este extrem de înrădăcinat în cele mai profunde straturi ale societății islamice. Liderii lor, în acest moment, nu le pot oferi bunăstare, putere economică și politică, un viitor stabil și îndestulat. în lipsa acestei oferte, frustrările și sărăcia sînt oblojite cu simboluri. Speranța în Alah, în paradisul promis după moarte, frica de a te rupe de comunitatea care îți asigură, totuși, supraviețuirea, iată elementele care asigură premisele manipulării acestei imense populații victimizată în ultimul secol. Starea de nervozitate generală în care au fost aduși prin lungul șir de jocuri politice mondiale îi face pe arabi să tresară la orice presupusă agresiune la adresa simbolurilor în care cred și de care se agață cu disperare.

Fără să fie o alăturare forțată, dezbaterea furioasă pe marginea comportării unui parlamentar român – Gyorgy Frunda – la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei se încadrează în aceleași reguli de analiză. înainte de a studia cu atenție documentele în jurul cărora s-a produs „busculada” și de a-l asculta pe împricinat, mulți s-au grăbit să vorbească despre loialitate, trădare de țară, complot mondial. Simbolul „jignit” a fost „statul național unitar” – expresie constituțională cu semnificație subliminală pentru cei mai mulți dintre români. Punerea în discuție a acestei noțiuni a declanșat o avalanșă de injurii. Dl Iorgovan, părintele asexuat al Constituției, s-a grăbit, pe un post de televiziune, să declare că „un nenorocit” precum Frunda, „cunoscut homosexual”, nici nu putea să acționeze altfel. Am rămas perplex în fața unei asemenea abjecții venite din partea unei persoane ce părea cultivată și cu bun simț. O asemenea reacție este, oare, mai puțin violentă decît incendierea unei ambasade străine? De ce nu avem răbdarea și priceperea de a face lucrurile așa cum ar fi logic. Dacă există trădare sau orice altă încălcare a legii, instituțiile abilitate să ancheteze și să dea sentința meritată. Dacă UDMR se comportă ca o forță antinațională, să fie scoasă în afara legii. Dacă doar cîțiva lideri, mari sau mici, au neuroni defecți și visează la refacerea Ungariei Mari, atunci trebuie tratați doar aceia. Sînt cîțiva „clienți” buni pentru Socola, unde dușurile reci și tratamentul adecvat le pot fi asigurate din fonduri publice. însă am fi orbi dacă nu am constata că la nivelul comunităților multietnice conflictul româno-maghiar este nesemnificativ, ignorat de toți oamenii cu mințile întregi. Am spus-o și altădată: extremiști există și la români, și la nemți, și la maghiari. Din fericire, deocamdată, nu au destulă influență. Agită apele, mint fără să roșească și se bucură de fiecare scandal pe care îl declanșează. Marți, în APCE, un deputat ungur (din Ungaria), în numele Partidului Popular European (o formațiune fără doctrină și – iată – fără principii), i-a invitat pe parlamentarii europeni să vizioneze un documentar realizat în comunele băcăuane Pustiana și Cleja de două fătuci rătăcite, venite de la Budapesta cu misiuni clare. Pelicula respectivă vorbește despre „interzicerea folosirii limbii materne” de către locuitorii acelor comune și despre „pedepsirea celor care vorbesc maghiara”. Asemenea idioțenii nu au mai fost spuse de pe vremea lui Stalin, cînd șefi la Securitate erau șefi fel de fel de alogeni frustrați. Minciuna intitulată „Fabricat în România” enervează prin nesimțirea de care dau dovadă producătorii și regizorii unei asemenea „opere”. Este clar că forțele extremiste de la Budapesta nu sînt preocupate de binele populației maghiare sau csango de pe la noi. Ba dimpotrivă, aș spune! Pe fundalul unei stări de tensiune mereu întreținută de extremiștii noștri, un asemenea film și o asemenea jignire la adresa României poate stîrni reacții necontrolate împotriva conaționalilor noștri maghiari. Este trist faptul că UDMR – această organizație culturalo-politică mereu gata să apere maghiarii din România – nu a reacționat așa cum se cuvenea: să spună – dl Frunda, de exemplu – parlamentarilor europeni că filmul este o prostie și o invenție răutăcioasă. Ar fi fost cel mai frumos gest de loialitate față de țara pe care membri UDMR pretind că o iubesc. De aceea cred că nu raportul semnat și prezentat de dl Frunda merită a fi discutat, ci lipsa de reacție în fața falsului politic și agresiunii budapestane este îngrijorătoare. Deocamdată, liderii minorității maghiare – moderați sau radicali – nu și-au demonstrat corectitudinea, respectul față de principiile pe care le reclamă de la cele mai înalte tribune. în mileniul trei în care am intrat, vitală va fi capacitatea de comunicare între comunități, iar respectul pe care îl datorăm simbolurilor identitare ale celor de lîngă noi devine obligatoriu. Altfel vom continua să vorbim antagonic despre islam și creștinism, despre maghiari și români, despre homosexuali și politicieni. în jurul cărora s-a produs „busculada” și de a-l asculta pe împricinat, mulți s-au grăbit să vorbească d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!