Strălucire și decadență

… în turismul curativ național și cel băcăuan

Aflăm din mass-media că în fiecare an au loc simpozioane cu tematică de turism atît în plan intern cît și internațional, acțiuni ce reunesc manageri de hoteluri, directori de instituții și asociații și care au ca obiect de discuții dezvoltări în diverse domenii turistice, problemele legate de inovație și managementul rețelelor în turism, bineînțeles toate cu participarea specialiștilor români în domeniu. Cu toate acestea, în afara zonelor turistice consacrate ale României, nu prea sînt semne încurajatoare. Cu atît mai mult ar fi trebuit să existe preocupări clare pornite din partea autorităților menite să revigoreze turismul românesc, în ansamblu. Nu numai că nu se produc schimbări semnificative, dar se și pierd proiecte importante, unul dintre acestea fiind cel care se referă la investiția „Schi Parc – Slănic Moldova”. Sigur că un asemenea proiect ar fi însemnat o revigorare, o fericită asociere a turismului alpin cu cel balnear – tradițional al Slănicului Moldovei, și care în ultima perrioadă a început să se stingă treptat, situîndu-se într-un continuu regres, ca de altfel întreg turismul balnear românesc. Oare nimeni nu mai este preocupat de soarta stațiunilor balneare, aceste oaze naturale cu efecte atît de benefice în terapia, profilaxia și recuperarea medicală? Se uită, probabil, și că aceste cure balneoclimaterice sînt o parte integrantă a sistemului de sănătate, un instrument prin care se pot realiza obiective multiple și complexe. Factorii terapeutici naturali sînt considerați, în prezent, pe de o parte remedii cu valoare deosebită, în unele situații fiind indispensabili, de neînlocuit chiar în realizarea unor efecte profilactice sau terapeutice și de recuperare, pe de altă parte, drept o alternativă a terapiei cu mijloace farmacologice medicamentoase. Acesta ar fi un argument pentru cei din turism, care ar trebui să se preocupe în special de activarea unui program de utilizare și valorificare a factorilor terapeutici naturali, de care, slavă Domnului, țara noastră nu duce lipsă!
Se știe astăzi că pe teritoriul României o serie de factori naturali de cură au fost utilizați pentru tratament cu aproape două milenii în urmă și că aici există aproape toate tipurile de ape minerale – oligominerale, alcaline, clorurate, sodice, iodurate, sulfuroase, carbogazoase, termale – cu o extrem de mare varietate în privința compoziției chimice, a gradului de mineralizare și a temperaturii lor; că tot aici există nămoluri terapeutice de diferite tipuri, precum și variate tipuri de climat începînd cu cel de litoral, alpin, de cîmpie și terminînd cu cel de grotă (minele de sare). Iar ca particularitate distingem în tot acest „peisaj balnear” repartizarea geografică a factorilor naturali de cură și care determină ca în zone relativ restrînse teritorial să întîlnim numeroase surse de apă minerală cu concentrații și compoziții chimice diferite, fapt ce permite tratarea simultană, la același pacient, a mai multor boli asociate. Spre exemplificare, iată cîteva dintre stațiunile unde se pot trata mai multe categorii de boli: Băile Herculane, Covasna, Olănești, Călimănești-Căciulata, Vatra Dornei, Slănic Moldova etc.
Revenind la cea din urmă, trebuie să amintim nu numai punctele tari, dar și cele slabe pentru a avea imaginea stațiunii Slănic Moldova așa cum se prezintă ea azi în contextul degradării turismului balnear. Printre punctele forte putem evidenția: potențialul turistic natural diversificat; existența resurselor naturale (dacă în România sînt concentrate 1/3 din resursele minerale din Europa, stațiunea Slănic Moldova ocupă unul din primele locuri la nivel național în privința debitului total zilnic, al varietății compoziției și concentrației apelor minerale); posibilitatea de a realiza tratamentul balnear pe toată perioada anului; identitatea stațiunii recunoscute și pe plan internațional și mai înzestrată de natură decît altele; posibilitatea practicării turismului itinerant, ca și a vînătoarei și pescuitului sportiv; existența unui număr apreciabil de locuri de cazare, dacă adăugăm și noile pensiuni apărute pe harta turistică a Slănicului; ofertă gastronomică variată, ca și posibilitățile de agrement neexploatate pe deplin sau chiar deloc și care pot deveni oferte serioase pentru investitori. Punctele slabe constau în următoarele aspecte: insuficiența materialelor promoționale și a unor programe de marketing corespunzătoare în cadrul societăților de turism din zonă; insuficiența structurilor de primire turistică de categorie superioară și de lux, adecvate convențiilor internaționale și în conformitate cu solicitările turiștilor din țările pe ale căror piețe produsul turistic al stațiunii s-a bucurat, cu ani în urmă, de succes (anii 1974-1980, fiind vorba de Germania, Finlanda, Danemarca, Israel); stațiunea nu este poziționată pe nici un traseu sau cale de comunicație foarte importantă; infrastructura generală a zonei nu este suficient de dezvoltată, la nivelul zonelor turistice cu recunoaștere internațională (Valea Prahovei, Litoral, Valea Oltului etc); inexistența forței de muncă specializată în turism în zonă, fapt ce face dificilă recrutarea personalului în conformitate cu exigențele calitative; modernizarea insuficientă a bazei turistice și de tratament (spații de cazare, de servire a mesei, lipsa bazelor sportive și de agrement – piscine, bowling, teren de mini golf etc), ca și o insuficientă abordare a aspectelor legate de diversificarea agrementului, dar și lipsa de susținere a unor proiecte care să aibă menirea scoaterii stațiunii din impasul în care se află.
în contextul actual, al existenței unei mari discrepanțe între realitatea excepțională a resurselor minerale, pe de o parte, și calitatea îndoielnică dată de infrastructura turistică jalnică, a dotărilor, instalațiilor și serviciilor aferente, realizate cu tehnologii depășite, este greu de realizat o strategie promoțională aptă să penetreze o piață turistică internă și externă în continuă prefacere.
Este nevoie de o revoluționare a întregului turism românesc, adevărată sursă și resursă de binefacere și prosperitate. E timpul ca aleșii noștrii, care ne-au promis atîtea, să-și mai întoarcă privirea și spre Slănicul Moldovei, singura stațiune remarcabilă din zona cîndva „Perlă a Moldovei”. Altfel, există riscul ca strălucirea de odinioară să se prefacă într-o pîlpîire care foarte ușor se poate stinge. (Romulus Dan BUSNEA)de cîmpie și terminînd cu cel de grotă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!