Supraviețuirea cu orice preț!

Lumea de azi, o cu totul alta față de cea din urmă cu trei – patru decenii, și-a răsucit privirea dinspre trecut către un prezent frenetic și debordant, dominat de incultură și superficialitate, unde confortabilul KITSCH invadează pînă în ultimele unghere viața din ce în ce mai urîtă a multora dintre noi. Nimeni, sau aproape nimeni, nu se gîndește spre ziua de poimîine, iar viitorul – așa cum era prezentat de un fin sociolog – „se închide pe felii de superficializare ce nu mai comunică, din unghiul lor ascuns, cu lumea”. Doar cîțiva obsedați în ale istoriei culturii mai caută printre ruinele unui Ev Mediu, de mult apus, un rest de vestigii care să ne mai lege de „antica” antichitate. Alții – care sînt, de fapt, ceva mai mulți – caută să descopere demonii care au modificat genetic mentalitățile, ori să demonstreze continuități parcelare ce servesc în ultimă instanță politicului imediat, care ne mănîncă zilele prin insistența cu care-și face simțit prezența. Spiritele se precipită, agitația devine maximă, iar aspirația spre o lume superioară, de armonii și forme sublime, devine brusc o himeră. Puțini își mai amintesc de momentele cruciale ale istoriei, puțini își mai amintesc că mai există artă adevărată care poate fi admirată în muzeele lumii, puțini își mai amintesc că muzica și literatura îmbogățesc spiritele sfidînd mizeriile lumești. Istoria e rescrisă pentru a servi unei cauze particulare, în timp ce marile puteri ale lumii vizează globalizarea, accentuînd dezvoltarea unei societăți informaționale capabilă să ducă la bun sfîrșit misiunea încredințată.
Se asistă pasiv, chiar indiferent, la procesul de mcdonaldizare, la invazia consumatorismului, sexismului, la un bîlci al pasiunilor, emoțiilor, urilor și speranțelor și unde noblețea nu are ce căuta. Iar cei mai afectați de un asemenea climat sînt tinerii, care sînt reduși la un pătrățel ori un cerculeț, încît putem spune adio gîndirii autonome, reflexive, critice sau creative, iar efectele culturii de consum nu s-ar opri la Mc Donald’s, Levi’s, aderarea la NATO sau filmele comerciale cu teroriști internaționali și vrăjitorii a la Harry Potter. Și pentru că discuția se pune sub semnul globalismului ne întrebăm deseori dacă acesta tinde să devină un adversar polemic al multiculturalismului romantic, o reafirmare a europenismului, în detrimentul spațiului național. Mai ales tînărul devine un Don Juan infidel locului de origine pentru care, versuri aiurite, fără nici un fel de semnificație, cîntate de formații sau trupe obscure, stimulează populismul, superficialitatea, vulgaritatea și fundamentează în același timp noile sensibilități postmoderne, pluralismul sau estetismul și imanentismul care coboară vertiginos la statura intelectuală a omului din piață. Gîndirea asociativă, ca și cea speculativă, au luat locul gîndirii filozofice, profunde, adăugînd-o în interiorul citadelei numită bibliotecă, muzee sau universitate. Tot ce ține de arta spectacolului e distracție, tot ce ține de carte e informație, iar ce ține de muzee nu mai interesează decît într-o mică măsură. Iar artiștii tineri, deși retrași în strîmta taină a citadelei fac, și ei, la rîndu-le… politică, gîndesc de azi pe azi, în valută, pierzînd marile sensuri ale vieții, ale menirii lor în frenetismul cotidian. Literatura e pentru consum, arta plastică pentru decorarea marilor palate și postere pentru cei săraci, iar muzica îndeamnă spre violență și consumul de droguri ca singur remediu în fața unei societăți indiferente. In experiența postmodernă Kitsch-ul pare a fi emblema unei lumi dominate de design, advertising, show-biz, instituții în care produsul tipic al modernității, fenomen al consumismului irepresibil venit din teama de plictiseală, nevoia de evadare, combinate cu concepția despre artă ca joc și parada – se dizolvă ca să se recreeze la infinit. Trăim într-un vacarm ce lasă libertatea oricărui criteriu, a stabilirii oricărei cutume subiective, a interpretării individuale a oricărui fenomen, gest, replică, întîmplare, idee, astfel că mai alternativă formă de educație permanentă nici că se poate. De cînd cu invazia fără precedent a posturilor TV se vorbește și la noi de piața audio-vizuală și tot ce implică acest concept: produse, ofertanți, beneficiari, concurență. Pînă aici toate bune, numai că această piață începe să semene tot mai mult cu un bazar în care are succes ofertantul care strigă mai tare, care oferă mai mult și mai ieftin și în spatele căruia se află la timonă omul politic. Desconsiderarea rolului literaturii, teatrului, presei vine, de regulă, din partea acelor indivizi care folosesc telefoane celulare, merg în mercedesuri și se îmbracă a la Giorgio Armani, și care pleacă de la cultul pervers al libertății prost înțelese, al violenței și de la neîncrederea în CUVÂNT. Ce să mai zicem despre televiziunea prin cablu, care eclipsează ceea ce ne atrăgea cîndva! Milioane de site-uri de pe Internet ne prezintă o lume plină de sine, înțesată cu inși aflați în proces de atomizare, asemenea anunțurilor publicitare ascunse discret sub un număr de mobil, fără nume, fără adresă, fără personalitate. Și aceasta, în timp ce atîtea cărți ale unor valoroși autori, reviste culturale, expoziții și săli de concerte așteaptă cu nerăbdare să fie citite, vizitate, audiate, în măsura în care omul mai este interesat de înobilarea spiritului. Și ca o exemplificare a celor scrise pînă acum, să ne aducem aminte de celebra sculptură a lui Michelangelo, de la crearea căreia s-au aniversat 500 de ani și anume, statuia lui David, care exprimă, poate, cel mai bine simbolica victorie a spiritului și a frumuseții. Este, aici, o teribilă lecție pentru noi despre cei care au condus și au vrut să clădească lumi, să adune și să concentreze din întreaga străduință umană ceea ce este ETERN, FRUMOS și MĂREȚ, omul frumuseții și al victoriei absolute asupra răului, cultura rămînînd principala sursă de identitate, o formă unică de supraviețuire. (Romulus Dan BUSNEA)t

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!