• majoritatea pieselor din muzee nu au mai fost reevaluate de dinainte de revoluție • mîine, daca unul dintre acestea ar fi furate, nu s-ar putea stabili paguba reală • pentru că în țară nu există criterii de evaluare a pieselor de patrimoniu, firmele de asigurări refuză să încheie contracte
Nici un muzeograf băcăuan nu ar putea spune mîine, dacă o lucrare celebră ar fi furată, la cît se ridică pierderea. De fapt, o sumă ar putea fi avansată, dar nu cea reală. Și asta fiindcă majoritatea pieselor de tezaur și-au păstrat valoarea de dinainte de 1990. Nimeni pînă astăzi, în cei 15 ani scurși, nu le-a reevaluat. Vina nu aparține muzeelor sau experților în patrimoniu, ci Ministerului Culturii, „care nu a pus la dispoziția instituțiilor de profil norme de evaluare a bunurilor de patrimoniu”, ne-a explicat Lăcrămioara Stratulat, directoarea Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău.
Consecințele situației existente sînt destul de grave, chiar dacă ce-i responsabili se fac că ele nu există. În primul rînd, orice încercare de asigurare a colecțiilor este soldată eșecului, pentru că nimeni nu știe cît valoarează colecția muzeului de istorie, a muzeului de artă sau a celui de etnografie, dacă ar fi să luăm cazul Bacăului. „Cum să faci asigurare și unde? Chiar dacă am primi bani pentru așa ceva, nu am putea face asigurare, pentru că nu se poate. Nu cred să existe vreun muzeu în țară care să fie asigurat, deoarece nu există criterii unice în țară pentru evaluarea bunurilor de patrimoniu. Din păcate, această problemă nu a fost rezolvată, deși la întrunirile cu reprezentații Ministerului Culturii s-a ridicat deseori chestiunea, însă fără rezultate concrete”, a precizat directoarea Stratulat.
Chiar și așa, la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” s-a încercat, în urmă cu doi ani, o evaluare comparativă. „La nivelul Muzeului de Istorie din Bacău există, în momentul de față, peste 50.000 de piese și doar doi experți, adică Silvia Iacobescu și subsemnata. Ne-am ocupat de unele dintre obiectele din tezaur făcînd analogii și le-am evaluat comparativ. Singurele piese aduse la zi ca valoare sînt monezile. Dar gîndiți-vă că există în fiecare muzeu din țară exponate de tezaur unice, fără asemănare. Ce facem cu acelea? Oricum, nu mi se pare o chestie normală să facem această evaluare singuri și să nu existe dispoziții la nivel central pentru muzeele din România”, a mai spus Lăcrămioara Stratulat.
Pînă cînd se vor muta în fotoliile Ministerului Culturii ale persoane care-și vor găsi timp și pentru această problemă serioasă din perspectiva muzeografilor, celor care se ocupă de colecții nu le rămîne decît să spere că exponatele se vor menține în bună stare chiar și la prețul de o sută sau două de lei. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns