Tăcerea bolnavă

Mihai BUZNEA

Responsabili de toate rangurile și nivelurile sănătății noastre publice au devenit, subit, ținta unui sindrom pe cît de necunoscut, pe atît de periculos: maladia lipsei de transparență. în absența unei anamneze și a cazuisticii care să conducă spre un diagnostic coerent, cei implicați în gravul fenomen administrativo-medical ridică din umeri, se disculpă, dau din colț în colț și bîiguie explicații neinteligibile și contradictorii, pasînd pisica în brațele altora. Odată cu responsabilitatea. După binecunoscutul principiu „tu ești vinovatul!”
Doritori de aliniere la regulile și conduita țărilor membre ale Uniunii Europene, guvernanții noștri au emis, încă din iarna acestui an, un act normativ prin care devenea posibil accesul pacienților români suferinzi de boli netratabile în țară, la clinici specializate din străinătate. Urmînd o anumită procedură. Pe banii ministerului de resort și prin intermediul caselor județene de sănătate. Adică ai noștri, contribuabilii cu statut de a da, și mai puțin de a lua. Cheia, acestui „sesam” se numește „formularul E 112”, care a fost publicat pe site-ul Ministerului Sănătății și ținut, mai apoi, la mare secret. De ce?! Nu cred că trebuie să ne punem prea multe întrebări! Ajungem la eterna poveste: banul, înaintea omului! Operațiile salvatoare, transplanturile miraculoase și tratamentele costisitoare și-ar fi găsit, astfel, finanțarea, rezolvîndu-se numeroase situații-limită mai ales din rîndurile copiilor. S-ar fi salvat vieți omenești. O măsură cu adevărat luată în spirit european, cît și în concordanță cu spiritul nostru constituțional.
Inițiatorii respectivei măsuri, sau cel puțin o parte dintre ei, au mizat, însă, pe principiul foarte vechi care ne spune că „ceea ce nu se cunoaște, nu există”. Și astfel, chiar dacă Guvernul a fost animat de cele mai umane sentimente, s-au găsit destui slujbași responsabili de conturi contabile și gestionari de pagube care să se erijeze în apărători ai banului public și ai bugetelor locale de sănătate publică. Astfel că salvatorul „formular E 112” a fost condamnat încă din fașă la anonimat. Doar întîmplarea, care a luat chipul uneri mame disperate, a făcut ca formularul cu pricina să iasă, în sfîrșit, în față spre a-și produce efectele. Oficialii caselor județene de sănătate nu-și asociază nici o vină în această afacere: formularul poate fi accesat de oricine, oricînd, iar solicitarea pentru serviciile medicale de natură specială este relativ simplă, urmărindu-se traseul medic de familie – medic specialist. De acord, dar cu rezervele de rigoare: să știi de existența unei astfel de oportunități, pentru care nu s-a făcut nimic și despre care foarte mulți dintre medici nu au nici un fel de informații. Accesul la internet este limitat, pentru cel puțin două-treimi dintre români acesta fiind ca și inexistent. Ignorarea cvasi-totală a presei, incluzînd implicit posturile de radio și de televiziune, care puteau prelua sarcina popularizării respectivei facilități. S-a mers, după cum se spune, „pe burtă”, în ideia că orice zi cîștigată, de fapt – pierdută, lasă pușculița intactă. Și astfel, o măsură generoasă și-a pierdut mesajul din cauza unor interese meschine și a obtuzității unor funcționari cu mentalități păguboase. Transparența actului decizional s-a lovit de zidul opac al ceții ce învăluie chiar și actele de bună intenție.
E bine, totuși, că formularul E 112 a ieșit la lumina zilei, dovadă că actul medical de întîmpinare este capabil, totuși, chiar și de vindecări miraculoase.are puteau prelua sarcina

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!