Talentul, ca dar

Se spune că proba de foc a caracterului unui om este voința, care ne poate ajuta în viață chiar mai mult decît cele mai de preț însușiri cu care ne-a
înzestrat natura… Fără voința de a întreține și de a pune la treabă taletul, spre exemplu, acesta se poate risipi. Fără exercițul continuu al inteligenței,
acesta se înmoaie, așa cum fără punerea în mișcare a mușchilor, aceștia își slăbesc fibra. Talentul e, deci, un dar care ar trebui cultivat cu grijă, căci numai el poate face din fluture imagini minunate, zbătîndu-se printre filele unei cărți ca
printre niște munți sau poate aduce pe pînză un nor plutitor. Poate transforma și crengile punîndu-le să se țină de pămînt, pentru ca pomii să nu
zboare precum fluturii spre soare….. Iar dacă vrem să adormim și nu putem, tot „talentul” ne ajută. E suficient să privim un tablou ce înfățisează imaginea lanurilor aplecate de vînt sau a
valurilor care mîngîie nisipurile plajelor nesfîrșite și-n sufletul nostru coboară pacea.
Ne dorim și noi să fim talentați. Și poate unii dintre noi chiar sîntem. însă, nu trebuie nicidecum să uităm că aliatul cel mai valoros al talentului este
munca. âmpreună, acestea ne pot face drumul în viață însorit, presărat de bucuriile succesului. Fără ea însă, eșecul pîndește la fiecare colț. (Ana-Maria ABĂLAȘEI) pot face drumul în viață însorit, presărat de bucuriile succesului. Fără ea însă,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!