Telefonia mobilă a revoluționat tehnicile copiatului

S-a dus mai bine de-o lună de cînd elevii respiră aerul vacanței. Eliberați de „povara” temelor și a lucrărilor, indiferent dacă sînt la gimnaziu sau la liceu, puștii povestesc tot soiul de „combinații” la care apelează ca să fenteze profesorii și să obțină note cît mai grase. Unele sînt vechi de cînd lumea, dar aproape sigur aducătoare de succes. Altele sînt noi, adaptate timpurilor și tehnologiei acestora. Telefonul mobil e cireașa de pe tortul „copiștilor”.

Răzvan S. este elev al unei școli din cartierul Nord. Mediile sale, la toate materiile, nu au scăzut niciodată sub nouă. âi este teamă să-i dezamăgească pe profesori. De aceea, ca să-și păstreze ștacheta sus, mai „suplimentează” cunoștințele cu fițuici. „Eu, de multă vreme, îl bănuiesc pe Răzvan că mai copiază. Este foarte greu să îl prinzi, pentru că este un elev foarte bun la carte și, tot timpul, verificările orale, dar și cele scrise, sînt impecabile. Dar, uneori, dă niște extemporale atît de complete, că mă lasă fără cuvinte. Este foarte inteligent! Știe cum să copieze, ca să nu îl prindă nimeni!”, ne-a spus Maria I., profesoara sa de limba română. Nu l-am putut întîlni pe Răzvan și probabil că nici nu ne-ar fi spus cum copiază. Am discutat, însă, cu un alt elev, care ne-a detaliat „metodele” lui. Ne-a spus că „tehnica” sa e originală și merge cu ea la sigur. Băiatul a început să ne explice cum își face fițuici mai mici ca podul palmei și le trage în plastic transparent. Apoi, le prinde cu elastic de nodul la cravată. „Știți că orice cravată are o gaură pe lungimea ei. Eu prind un capăt al elasticului de nodul cravatei, iar de celălalt capăt, fițuica trasă în țiplă. Dacă mă vede vreun profesor cum «mă inspir», îi dau drumul rapid copiuței și ea intră la locul ei, în cravată. Niciodată nu m-a prins vreun profesor. E sigură metoda!”, ne-a asigurat puștiul.

Fustă cu căptușeală de fițuici

Ana H., elevă și ea, ne-a explicat că are o fustă pe căptușeala căreia se prind cu ușurință zeci de fițuici. Eleva este convinsă că „fusta sa e de milioane”. De cîte ori se anunță vreun extemporal, fata „trudește” toată seara pînă o căptușește mărunțel cu hîrtiuțe. „Este largă și pot să o învîrt cum vreau eu, ca să îmi fie comod la copiat și fițuica să îmi vină la îndemînă”, spune Ana. Alți colegii de-ai săi au găsit o variantă mai simplă: geaca cu multe buzunare. în fiecare buzunar este cîte-o lecție. „Este o condiție de bază: ca fițuica să fie mai mică decît podul palmei, ca să nu se vadă cînd o scoți”, spune elevul. Copiii de gimnaziu povestesc că, atunci cînd se anunță vreo lucrare de control, mai toată clasa e blindată de copiuțe. Unii le fixează bine în șosete, alții, pe talpa pantofilor, în penare, sub copertele transparente ale cărților sau chiar sub lentila ochelarilor de soare care stau „ca din întîmplare” pe bancă. Alții așează binișor copiuța în batistă. „Trebuie să îmi suflu cam de multe ori nasul într-o oră!”, rîde un alt elev.

Liceenii stau bine cu tehnica

Elevii de liceu par a fi ceva mai emancipați. Aceștia au metode de copiat cu care „merg la sigur”. Laurențiu H., elev al unui renumit colegiu din centrul Bacăului, este convins că se rezolvă o grămadă de probleme cu telefonul mobil. „Eu descarc pe mobil pagini întregi de pe net. Cel puțin la literatură treaba merge brici! Dacă mă vede profesorul că butonez mobilul, zic rapid că am primit un mesaj și închid accesarea Internetului. Oricum, profesorii nu se pricep la mobilele astea noi care au apărut. Pot să îi fac din vorbe rapid!”, susține băiatul. Hands-free – ul (dispozitiv al telefonului care se introduce în ureche – n. r.) e mană cerească pentru fetele cu părul lung. „întrebați-l pe frate-miu cîte pagini mi-a dictat de acasă. De cînd fac chestia asta, mi-am ridicat serios media! Chestia e că trebuie să stai în bancă într-o poziție cît mai firească, pentru că la început aveam o ținută foarte rigidă, de ziceai că eram trasă în ghips sau parcă eram SPP-istă „, rîde Ramona P., elevă de liceu.
Majoritatea elevilor cu care am vorbit susțin că și profesorii, mai nou, le-au venit în ajutor pentru a copia „mai dihai”. Cu toții ne-au explicat că mai toate cadrele didactice au vîndut pe la clase cărți de istorie, geografie, matematică, gramatică sau literatură, ediție mică, de buzunar. Elevii au recunoscut, în unanimitate, că „așa sînt de mici cărțile alea, că oricît de cinstit ai fi, parcă te roagă să le deschizi pe sub bancă!”. (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!