Tinerețe fără bătrînețe, viață fără de moarte și dragoste fără decepție

Rîndul trecut am pus multe întrebări farmacistului Gh. Juravle dar obișnuita întrebare „Care este cea mai importantă descoperire din viața lui?”, a rămas nepusă. Revenind cu întrebarea iată răspunsul lui:
<>
Scriptura este, de departe, cea mai importantă descoperire din viața mea. Ea m-a ajutat să găsesc răspunsul la trei întrebări fundamentale ale vieții: Cine sînt? Pentru ce am fost creat? încotro mă îndrept?

Evoluționismul a ajuns nu numai o terie ușor de combătut ci chiar ridicolă pentru cei mai mulți oameni de știință. Universul este prea bine organizat ca să nu aibă un Creator. Acest mare și desăvîrșit Creator are multe nume, multe atribute. Unul important spune că Dumnezeu este dragostea, o dragoste care se dăruie, care nu constrînge, care vine din libertate și care dă libertate. El i-a creat pe îngeri, dar îngerii nu sînt lucrul cel mai important creat de Dumnezeu. Capodopera Lui este omul. Și eu cu toate imperfecțiunile mele sînt un om.
Istoria omului și a relației lui cu Dumnezeu este amănunțit scrisă în Scriptură. Scriptura nu este o carte imaginată de oameni, ci mesajul lui Dumnezeu către ființele pe care El le-a iubit și continuă să le iubească cel mai mult. Lor le dezvăluie planul Lui etern cu privire la ei. în Univers Unul singur este Binele, este Bun – Dumnezeu. Binele nu poate avea două surse, totuși cel mai important dintre îngerii creați, în libertatea care i-a fost dăruită, a vrut să fie, în mîndria lui, ca Dumnezeu dar independent de EL. Așa a apărut răul în creație. Dunezeu l-a creat apoi pe om – o ființă desăvîrșită – și s-a bucurat de el. L-a așezat în grădina Edenului copleșind-l cu dragoste și cu libertate. Un singur lucru le-a fost interzis: să mănînce din pomul cunoștinței binelui și răului ca să nu moară (adică să nu fie despărțiți pentru veșnicie de Dumnezeu, să nu-și aleagă și ei destinul îngerilor căzuți). Cu toții știm că diavolul a reușit să-l ispitească pe om, să-l facă să-și dorească binele și răul ca Dumnezeu, dar independent de El. Binele nu poate fi gestionat independent de Dumnezeu. Primul om, întreaga omenire și-a ales destinul tragic al separării eterne de Dumnezeu.

Frumusețea și bogăția Scripturii stă în faptul că Dumnezeu, în îndurarea și dragostea Lui pentru om, n-a lăsat lucrurile în tragicul lor ci, încă înainte de a crea lumea, a întocmit un plan de salvare al omenirii în Domnul Iisus Hristos, Fiul Său. Sciptura spune: „Din El, prin El și pentru El, sunt toate lucrurile”. Fiul lui Dumnezeu a renunțat la gloria pe care o avea în ceruri, a luat, prin Fecioara Maria, un chip omenesc, devenind Fiu al Omului, și a trăit fără păcat, împlinind Legea, apoi a fost batjocorit de mulți, schingiuit, judecat dar găsit nevinovat, și dat la moarte prin răstignire nu pentru că s-ar fi găsit vre-o vină în EL, ci ca Miel de jertfă pentru păcatele omenirii întregi. Ca semn că jertfa lui a fost primită, Dumnezeu L-a invitat a treia zi într-un trup de slavă cu care S-a înălțat la cer, după ce timp de patruzeci de zile a dat instrucțiuni ucenicilor Săi privind âmpărația lui. Toți cei ce se încred în planul lui Dumnezeu de mîntuire a lumii ascultînd și împlinind Cuvîntul Lui, sînt mîntuiți, salvați. Iată de ce putem spune că fiecare om al acestei planete are în pașaportul lui spiritual „viza” pentru âmpărăția Lui Dumnezeu. Din nefericire puțini se folosesc de această viză. Cei mai mulți, orbiți și înșelați de Stăpînitorul acestei lumi, fug de adevărul Scipturii. Alții caută să facă „binele” în natura lor adamică căzînd în cursa satanică. Domnul Iisus a spus: „Despărțiți de Mine nu puteți face nimic” (nimic plăcut lui Dumnezeu).

Cei care se încred în Cuvîntul lui Dumnezeu si-l cercetează pot găsi promisiuni de o frumusețe indesciptibilă și „lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit”.
Știu că nu pot să mă întind pea mult dar un lucru aș vrea să mai spun. Diavolul se străduie să ne formăm o imagine distorsionată despre Dumnezeu, să nu-I înțelegem dragostea, să-L considerăm deosebit de aspru și peste măsură de înfricoșător. Dumnezeu ne-a lăsat pentru viața aceasta două exemple la scară pămîntească care să ne ajute să întrezărim ceva din dimensiunea iubirii Lui. El ne spune că dragostea lui se aseamănă cu dragostea unui tînăr pentru mireasa lui și cu dragostea părinților pentru copii. Cînd ți se naște un copil rîzi și plîngi în același timp ca și atunci cînd strîngi la piept pe aleasa inimii tale. Cred că știți despre ce vorbesc. Nu e de mirare că acest înger al răului își canalizează toate forțele să distrugă, să deformeze tocmai aceste sublime exemple de dragoste. Scriptura spune că nu putem evita veșnicia. în intervalul acesta scurt numit „viață” noi hotărîm dacă rămînem despărțiți de Dumnezeu pentru veșnicie, avînd același destin cu îngerii căzuți, sau dacă primim, în Iisus Hristos, oferta lui Dumnezeu care înseamnă tinerețe fără bătrînețe, viață fără de moarte și dragoste fără decepție.

inuă să le iubească cel mai mult. Lor le dezvăluie planul Lui etern cu privire la ei.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!