Tranzacții imobiliare cu monumente de patrimoniu

Bacăul ar fi avut cu ce să se mîndrească acum dacă ar fi știut să scoată în evidență tot ceea ce înseamnă istorie. Din păcate, unele clădiri vechi au fost dărîmate, altele au fost lăsate în paragină. Puține au fost restaurate. Nici unele, nici celelalte nu au scăpat de tăvălugul revendicărilor. Unele chiar au intrat în posesia urmașilor foștilor proprietari sau a unor noi proprietari, dar toate tranzacțiile nu s-au redus decît la simple afaceri imobiliare, totul cu largul concurs al unei legislații prea permisive.
Cele mai vînate sînt castelele, palatele sau conacele, luate cu asalt de diverși moștenitori cu nume de rezonanță istorică. Așa este cazul castelului de la Dărmănești, revendicat de urmași ai familiilor Cantacuzino și Brîncoveanu. „Castelul este acum într-o stare jalnică, iar statul nu are bani să îl restaureze. Dacă ar ajunge în proprietatea celor care îl solicită, ei au obligația să îl refacă, iar o astfel de investiție ar putea fi recuperată numai dacă, ulterior, castelul va fi vîndut. De altfel, majoritatea celor care revendică astfel de palate și castele nu au de gînd să se mute acolo, mai ales că ei locuiesc deja în străinătate, ci vor să le vîndă”, spune Mariana Moldoveanu, referent în cadrul Direcției Județene de Cultură Bacău.

Preț derizoriu pentru un castel

Mariana Moldoveanu este, de altfel, singurul om din județ care se ocupă de obiectivele de patrimoniu, fiindcă schema de personal stabilită de Minister nu prevede și alte posturi. Ciudat este că nu există o evidență exactă a revendicărilor sau a tranzacțiilor cu obiective de patrimoniu. Nici măcar e evaluare a prețului clădirilor de patrimoniu nu a fost făcută niciodată, iar cînd a apărut un cumpărător, prețul a fost stabilit la Ministerul Culturii. Castelul de la Dofteana, de exemplu, a fost cumpărat de către un inginer, în urmă cu doi ani, cu suma de șase miliarde de lei. Prețul a fost stabilit de Ministerul Culturii, iar vînzarea a fost acceptată din același motiv al stării de degradare a construcției și pentru că statul nu alocă fonduri pentru restaurare. „Era un om de bună credință, spunea că nu vrea să îl revîndă și că va investi în refacerea lui. Băgase deja mulți bani în construcție, cînd un incendiu a mistuit aproape tot ce făcuse. Asta l-a descurajat și deocamdată a abandonat”, explică Mariana Moldoveanu.

Cumpără oricine are bani

în principiu, oricine are bani suficienți poate cumpăra orice imobil de patrimoniu dorește. Pentru asta îi trebuie acceptul Ministerului Culturii și să se angajeze că respectă o serie de reguli privind protecția imobilului. Așa scrie pe hîrtie, pentru că în realitate lucrurile stau altfel. „Este greu să controlezi ce se întîmplă ulterior tranzacției. Nu prea ajung la noi situațiile cînd o clădire este vîndută de către proprietar, deși așa ar fi legal. Normal ar fi să treacă pe aici, pentru a avea și noi evidența acestor imobile. Dacă noi constatăm că regulile nu sînt respectate, trebuie să îl dăm în judecată pe proprietar, dar procesele ar fi mult prea încîlcite și lungi”, spune referentul.
De lipsa reglementărilor clare în domeniu a beneficiat și un cetățean italian, care a cumpărat Casa Memorială „Vasile Alecsandri” din Bacău, unde s-a născut poetul, de la cel care o obținuse prin revendicare. „Asta a fost prin ’96, cînd nu era o lege clară în acest sens. Știu că ar fi vrut să o demoleze. Numai terenul de acolo valorează o avere, fiindcă e în centrul orașului. Dar a renunțat. Acum se duc ceva tratative pentru trecerea casei în patrimoniul orașului”, a mai spus Maria Moldoveanu. (Ovidiu PAULIUC)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!