Umbra morții și lumina vieții

Vasile PRUTEANU

Nu cred să existe ceva mai tragic decît o muzică ce te face să simți cutremurat cum se întinde umbra morții asupra a mii de suflete, aflate în rugul lui Hitler. Să simți cum acestea „Se-nalță la-cerului altare/ Lasînd în minți și-n inimi o rece-nfiorare”. Să auzi sfîrîitul ucigaș al țevilor de gazare, în timp ce un cor strigă melodic „Mama, mama”. O astfel de muzică pare, atunci, o realitate mai veritabilă decît viața, mai dramatică decît însăși moartea. Viața va ieși, în final, triumfătoare, iar vocea victoriei – care respinge moartea – se va pierde în strigăte de bucurie. O asemenea muzică a fost propusă publicului, în primă audiție, de către simfonicul băcăuan și corul Liceului de Artă „George Apostu” în concertul săptămînal de la sala Ateneu. S-a dovedit, astfel, încă o data, că „muzica este o cheie universală, care îngăduie să se deschidă orice inimă omenească” (Romain Rolland). Este meritul dirijorului argentinian Emir Saul și al celor două instituții artistice de a-și asuma în program Simfonia „Holocaust”, a compozitorului Alfonso Rega, căreia i-au conferit o interpretare de zile mari. Dacă despre înaltul profesionalism al simfonicului nostru nu mai e cazul să vorbim, merită, însă, subliniată realizarea remarcabilă a Liceului de Artă, care, iată, ne uimește cu un cor al tinerilor elevi, egal, ca potențial, cu al marilor formațiuni vocal – simfonice. Toate meritele și laudele aparțin profesorului Gheorghe Gozar, aflat la al nu știu cîtelea succes. Tot de la acest liceu, dra. Cătălina Pavăl-Olaru ne-a încîntat cu o voce caldă, catifelată, cu numeroase modulări delicate în linia frazei muzicale și a detaliului semnificativ, susținînd cu talent, vitalitate și culoare o largă secvență a Simfoniei, în care vioara mînuită de Marian Iftode a subliniat (solistic), cu accentuat relief de expresie, întreaga durere și suferință a unei lumi aflată în capcana morții. în pofida dramatismului ei, Simfonia „Holocaust” nu are nimic tenebros. Mai degrabă este un „imn” închinat luminii vieții, compus în tonalitate minoră, cu șase secțiuni programatice.
După aceste minute de vis, dirijorul Emir Saul a făcut să clocotească poemul simfonic „Finlandia” de Jan Sibelius și „Variațiunile pentru orchestră” de J. Brahms, cărora le-a dat îmtrega putere expresivă pe care o conțin.
Alături de întregul aparat orchestral, merită subliniat, aportul flautistei Iulia Blagan și al partidei de corni (Laurențiu Răducanu, Virgil Badiu, Iuliu Iurașcu și Gh. Vasilică), interpreți ai unor întinse pasaje de marcat rafinament sonor și stilistic. u șase secțiuni programatice.
După aceste minute de vis,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!