Un drum până la „țară” cu un mijloc de transport rudimentar

Dacă vă bate gîndul ca în vara asta să mergeți undeva la țară, la bunici, înainte de a alege un mijolc de transport, gîndiți-vă de două ori. Nici bine nu ai urcat în bătrîna cursă, că șoferul stă să se gîndească dacă să îți dea tot restul cuvenit sau să își păstreze bacșiș. Fără bilet în mînă te îndrepți către un loc liber. Inevitabil îți rotești ochii împrejur. Scaune murdare, mult praf și multa mizerie. Mai-mai că nu vrei să te așezi, dar nu ai încotro. în timpul mersului praful de afară întră în mașină și asta pentru că geamurile nu se închid. în caz de ești tentat să te atingi de perdele, în afara prafului cu care te alegi în palme, riști să te alegi cu țeava suport în cap. în fine, încercînd să te liniștești, constați că tapițeria scaunelor, și așa roasă, poartă amprentele olfactive ale predecesorului. în încercarea de a-ți sprijini mîna de ceva, întîlnești un suport de fier gata să te rănească. Nici placajul de deasupra nu face notă discordantă, acesta părînd ca o gazda veșnică a ploii.
Totul arată ca la «Facerea Lumi», de parcă nu s-ar fi inventat mătura, cîrpa și detergentul. Este adevărat însă că acest mijoc de transport este folosit cu precădere de locuitorii de la țară, însă suma plătită pentru bilet este exorbitantă, nejustificînd condițiile. Astfel, un adult plătește 70.000 lei pentru un drum, asta în timp ce transportul cu trenul ajunge cu mult mai puțin.
La sfîrșitul călătoriei aflu cu stupoare că «Acestea sînt condiții de autocar, cu scaune tapițate. De obiei sînt scaune de PFL, uneori învelite în mușama ruptă», ne-a mărturisit o călătoare constantă. Așadar, se poate și mai rău. (Mădălina OPRIȘAN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!